Recomandarile Dela0.ro

Zilele Regelui

Cat tara e prinsa din nou in inclestari pentru elementarul unei democratii functionale, iar lumea iese-n strada sa le dea cu huo politicienilor aflati la putere, in Elvetia, Regele Mihai al Romaniei se apropie – la nouazeci si sase de ani – de sfarsit. Nu facem, inca, bilantul epocii sale, dar cateva nuante tot trebuie amintite.

Starea de sanatate a Majestatii Sale este tot mai precara, asa ca Principesa Margareta s-a deplasat de urgenta sa ii fie alaturi.
 
Regele Mihai al Romaniei este o figura  istorica – a cunoscut multe nedreptati. Nedreptate a avut loc atunci cand a fost alungat de pe tron, nedreptate a suferit si cand nu a fost reprimit in tara sa, dupa 1990.
 
Poate ca pentru persoana Regelui a fost mai bine asa: ar fi fost facut vinovat de toate relele Romaniei  in tranzitia spre nimicul de acum.
 
Nu suntem monarhisti, dar nici republicani nu putem spune ca suntem. Cunoscand ambele forme de organizare a puterii le gasim limitate, chiar stupide pe alocuri. Insa, intrucat sunt cele mai indurabile din ce a putut da specia noastra, omul, lucram cu ele.
 
La nivel uman Regele a fost – este inca – un exemplu de personaj rezonabil, daca nu decent. Si nu e plina societatea noastra de asa oameni.
 
Cunoastem propaganda comunista si postcomunista: a supt sangele poporului nostru ales, s-a inteles cu Iliescu pentru averea Casei Regale si tot asa. Intr-o lume insetata de concluzii radicale, Regele ramane totusi un om, un om ca noi. Asa ca nu putem sa nu indemnam la cel mai nuantat gest posibil la om: sa aprindem o lumanare pentru Regele Romaniei, la vii.  
 
Intre timp, in patrie, se protesteaza din plin si e dragut si aspirational ca sloganul Nu suntem o natie de hotie mobilizeaza zeci de mii de oameni din tara noastra. Nici 1% dintre cetateni, totusi. Din pacate, mai raman alti si alti romani care nu doar ca vor sa apartina marii familigii de hoti, ei chiar apartin.
 
Ei sunt cei care se descurca. Mai o spaguta, mai o sinecurica, mai un facut frumos la Partid, mai o turnatorie la Noua Securitate, mai un trafic de influenta, mai o angajare pe PCR, mai o diploma furata, mai un concediu mascat in cursuri de specializare, ca oricum toti fura, nu?
 
Protestul e bun si e sanatos, din principiu si pentru principii. Solutii la belelele Romaniei ar trebui sa fie, insa, tot politice. Altfel nu se poate. Sa nu uitam: strada fara ecou in politica e un drum admirabil care nu duce nicaieri.
 
Iata si recomandarile saptamanii.
 
Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu
 
O noua serie de investigatii la nivel mondial cu regine, politicieni, oameni de afaceri, vedete, cantareti care si-au dorit sa iti tina averile ascunse si sa plateasca mai putine taxe. Despre saracii oameni bogati aflati mai multe pe Rise Project, parte din acest demers jurnalistic international.
 
...despre banalitatea crimelor comise impotriva imigrantilor si rolul Tribunalului Penal International.
 
...in vremea nationalismului si secesiunii.
 
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei 

  • O melodie 
https://www.youtube.com/watch?v=KHiaRc25sTM
 
  • O carte
Palatul Puricilor, de Elif Shafak, la Polirom.
 
  • Un film clasic
In cold blood, dupa cartea lui Capote, facut la 1967.
 
  • Un articol de presa scrisa
 
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
 
  • O suta de ani de la Revolutia bolsevica
AICI, dar si AICI

Comentarii

Comenteaza

The content of this field is kept private and will not be shown publicly.