Culorile Bucurestiului

Grafferii care au scos arta stradala din underground

de Oana Dan Cage | Foto: Silviu Panaite / Dela0.ro 14-03-2016

Se iau sapte baieti din underground, cateva vopseluri de graffiti, se pun panouri in fata Ateneului din Bucuresti – da, in fata Ateneului! – si apoi cativa copii fara familie pun mana pentru prima data pe sprayuri si dau culoare unei enorme carti de colorat. Totul sub umbrela unui eveniment caritabil, dedicat respectivilor copii.

Desigur, lucrurile sunt mai complexe. Baietii din underground sunt grafferi si se numesc Sweet Damage Crew si astazi sunt foarte cunoscuti pentru arta lor stradala. Iar copiii sunt pusti aflati in grija organizatiei Hope and Homes for Children (HHC), care isi propune sa inlocuiasca sistemul traditional institutional de protectia a copilului cu unul bazat pe conceptul de familie. Evenimentul caritabil e programat pe 10 aprilie, la Ateneu: a patra editie a concertului Hope Concert, un program de strangere de fonduri care merg catre copiii aflati in grija HHC.


Cine sunt, insa, Sweet Damage Crew si cum au ajuns niste baieti din underground sa faca activitati pro-bono pentru a schimba viitorul copiilor abandonati?

 

In 2010, patru grafferi – Biex, Recis, Lost Optics si Cage – care se stiau de la diverse concursuri si evenimente dedicate pasionatilor de graffiti au decis spontan sa formeze un “crew”. Astazi, din echipa fac parte si Pandele, un artist polivalent care acum se afla la Cluj-Napoca, Boeme, care e activ in Constanta si Shatran, coleg cu Biex, un fel de ucenic al trupei. Exista si un al optulea membru, dar cu statut de artist afiliat. Nu e un graffer, ci artist de hip-hop, pe numele lui - Macanache.

 

Dintre ei, Biex se ocupa de tatuaje, petrece mult timp in Oslo si, cand ajunge in tara, e de gasit la salonul Old Bastard Tattoo din Bucuresti. Cage, cel care ne-a si povestit ce inseamna viata de graffer, e un fel de manager al echipei, coordoneaza proiectele comisionate de firme sau agentii si tine fraiele administrative. E un tip de 32 de ani, nascut si crescut in Bucuresti, si care in 1999 a descoperit graffiti-ul intr-un videoclip la TV.

 

Boom-ul anilor 2000

 

V-aduceti aminte cultura underground din Romania de la finalul anilor ’90? Purtati de entuziasmul deceniului, dar si de proliferarea hip-hop-ului si rap-ului, niste baieti si-au dat seama ca vor sa deseneze pereti si ca asta le place la nebunie. Practic, spune Cage, pe banii tai si din proprie initiativa, te strecurai in locuri abandonate – fara stirea parintilor, evident – si schitai de zor bomburi pe pereti. Bombul este un desen rapid, facut in 2-3 minute, nu foarte estetic. Era nebunie atunci, isi aduce aminte Cage, s-a creat o intreaga industrie si in Romania. Cativa baieti desenau peste tot, in Bucuresti, in tara. Astazi, multi dintre ei s-au retras in alte domenii, cum ar fi arhitectura, designul, publicitatea.

 

740 Gradina cu filme, Piata Lahovari, Bucuresti

 

A aparut acum o alta generatie de grafferi, dar, spune Cage, ei au totul pe tava, nu lupta sa obtina nimic, afla orice de pe Internet, au la dispozitie magazine de sprayuri, multi vin cu parintii sa isi ia vopseluri. Asa cum se intampla mai mereu, exista un conflict intre generatii. Tanara generatie, ca sa se faca remarcata cat mai repede si sa arda etapele, de multe ori mazgaleste desenele veteranilor industriei. Asta il deranjeaza pe Cage, desi, in graffiti, de cand a aparut arta asta, generatiile “se croseaza” oriunde se intalnesc. Adica deseneaza unii peste altii. Nasol e, insa, cand e vorba de o lucrare comandata si pe care pustii, in teribilismul lor, o strica.

 

Vandalism sau arta

 

In Bucuresti e o strada numita Eremia Grigorescu, care leaga Piata Lahovari de Parcul Gradina Icoanei, reper pentru amatorii de cafenele si ceainarii. Pe strada asta, pe la jumatatea ei, te surprinde un desen spectaculos pe peretele unei cladiri: un tribut adus prieteniei.

 

737

 

Desenul, facut anul trecut Sweet Damage Crew, a schimbat locul intr-un punct de reper, la orice ora treci pe strada sunt sanse mari sa vezi oameni care fotografiaza peretele sau isi fac selfie-uri. Am reusit, spune Cage, sa transformam peretele, dintr-unul inert, intr-un produs placut si apreciat care infrumuseteaza orasul. Lucrarea aceasta si altele ca ea sunt dovezi ca in grafferi exista talent ascuns si ca arta lor poate da valoare orasului.

 

Graffitiul este atat de liber in momentul de fata incat poti orice si fiecare poate sa aiba publicul lui, spune Cage. De-asta sunt unii axati pe vandalism, pe distrugere, si setati impotriva sistemului. Dar, mai spune el, mesajul antisistem e cumva fals, e o forma de publicitate. Ceea ce face grafferul e sa isi prezinte brandul, asta e numele lui de scena si ti-l pune prin oras asa cum sunt puse bannerele cu diverse reclame.

 

De cele mai multe ori, insa, grafferul e apreciat doar de cei ca el, e totul ca-ntr-un cerc. Cei de la Sweet Damage Crew au vrut sa rupa cercul si sa iasa catre publicul larg. De aici s-a si dezvoltat latura de business a artei lor, dar si latura umanitara, pro-bono. 

 

Suntem ca pescarii, aia se duc si stau pe balta o zi intreaga si isi cumpara toate sculele ca sa prinda un peste. La noi pestele e desenul pe care il prindem intr-o poza si aia a fost.”
Cage, membru Sweet Damage Crew


La inceputurile echipei era foarte greu sa traiasca din arta lor, asa ca membrii aveau diverse joburi sau colaborari. Acum, insa, se descurca. Pretul minim pentru o lucrare este de 1.000 euro, bani care se impart intre cei care deseneaza – uneori apeleaza si la colaboratori externi – si sunt reinvestiti ulterior in materiale.

 

Prima lucrare ampla a Sweet Damage Crew: interiorul clubului Goblin din Bucuresti, astazi inchis
 

“Am stat o luna de zile, am intins canapelele alea si am dormit in club, ne trezeam la 6 dimineata, mai desenam un pic, mai mancam o saorma de peste strada, iar mai desenam. A fost multa munca si nu stiu cati s-ar fi bagat acolo.”
Cage, membru Sweet Damage Crew


Munca pro-bono


Inainte sa formeze echipa, la una dintre editiile Street Delivery, pe vremea cand erau doar niste baieti pe care ii prinsese noaptea desenand calcanul de pe strada Arthur Verona din Bucuresti, grafferii au cunoscut-o pe Amalia Enache, prezentatoarea de stiri de la PRO TV si ambasador al organizatiei Hope and Homes for Children. I-a tinut minte si, anul trecut, i-a sunat cu invitatia de a se alatura cauzei HHC, acceea de a dezinstitutionaliza copiii abandonati si de a-i integra in centre de tip familial.

 

In 2015, Sweet Damage Crew a desenat, in fata Ateneului din Bucuresti, doua panouri si, crede Cage, a fost ceva sa vezi cum oamenii imbracati la patru ace vin sa vada ce fac niste baieti din underground. Poate am reusit chiar sa schimbam si mentalitati in ceea ce priveste perceptia asupra artei stradale, adauga el optimist.

 

738

 

Tot anul trecut, “crew-ul” a ajuns la Iasi, tot cu HHC, unde a desenat peretele unei sali de sport, in cadrul unui proiect care viza renovarea unui centru de zi pentru copiii supradotati dar fara posibilitati financiare.

 

“Motivatia pentru a te apuca de graffiti? Faima!”
Cage, membru Sweet Damage Crew


Dela0.ro este partener media al concertului caritabil Hope Concert.

Comentarii

Ovidiu: 17-06-2016

Poate sunt cativa baieti care

Poate sunt cativa baieti care chiar fac arta in locurile special amenajate in acest sens, dar 99% dintre ei sunt niste huligani care au mazgalit bucurestiul pe unde au apucat. Nu mai exista perete curat in centrul capitalei si nici pe strazile adiacente. Toti cu semnele gastii lor, cu tot felul de mesaje doar de ei intelese si culori care nu au legatura cu arhitectura zonei. Au transformat orasul intr-un mare tablou hidos mazgalit fara sens.
Urat, foarte urat. Ar trebui prinsi si pusi sa varuiasca toti peretii mazgaliti.

Comenteaza

The content of this field is kept private and will not be shown publicly.