Pe drumuri

Primejdia din Ferentari

de Vlad Stoicescu si Andrei Craciun 04-05-2015

Sute de locuitori din cartierul bucurestean Ferentari sunt pe cale sa ajunga in strada – mai exact, in strada Iacob Andrei, si de-acolo, mai departe, unde or vedea cu ochii. Situatia lor disperata are toate circumstantele unui caz-scoala in marginea unui fenomen tot mai intalnit in Romania: oameni saraci evacuati din locuinte cu largul concurs al legislatiei precare si in indiferenta aproape totala a autoritatilor.

Clubul Mamelor este un grup de initiativa compus din douazeci de femei rome si ne-rome din cartierul bucurestean Ferentari care lupta pentru o comunitate mai buna. De cele mai multe ori, asta inseamna ca lupta pentru a pune problemele uneia dintre cele mai neglijate zone ale Capitalei pe agenda autoritatilor.

 

Si iata ca intr-o buna zi, in lupta lor comuna, apare aceasta problema imensa: aproximativ sase sute de oameni de pe strada Iacob Andrei, in inima celui mai rau famat cartier din Romania, se afla sub riscul unei evacuari.

 

Cum s-a ajuns aici? De-a lungul anului 2014, 156 de familii din 18 blocuri au fost notificate de firma SC Administrare Cazare Cantine SA cu privire la incetarea contractelor de inchiriere (pe sume modice, de aproximativ 100 de lei/luna, fiind vorba de o comunitate de oameni care traiesc intr-o saracie extrema).


608


Firma aceasta, care a preluat patrimoniul imobiliar al unei mai vechi intreprinderi din perioada comunista, se afla intr-un proces de reorganizare juridica, iar cele 150 de garsoniere si 6 apartamente de doua camere din strada Iacob Andrei aflate in proprietatea societatii urmeaza sa fie valorificate de lichidator.

 

Preturile sunt insa prohibitive pentru oamenii care le locuiesc acum: 5.000 de euro e suma medie vehiculata. Starea locuintelor este jalnica. Alternativa, insa, pentru cei mai multi dintre locatarii locuintelor aflate in proprietatea ACC este strada.

 

609

 

Aceasta “afacere” are costuri mult mai complexe. Daca se va ajunge la evacuare, vor ramane sute de copii pe drumuri, acestia nu vor mai merge la scoala, sute de persoane nu vor mai putea sa mearga la serviciu, sute de persoane vor fi expuse riscului imbolnavirii, iar in numeroase cazuri chiar mortii.

 

Fundatia Policy Center for Roma and Minorities, o organizatie non-guvernamentala, de tip think-tank, infiintata in Romania in urma cu sapte ani, a calculat ca aceste costuri reale sunt colosale. Doar din institutionalizarea copiilor statul ar pierde in urmatorii cinci ani peste 1,6 milioane de euro. Daca ar cumpara apartamentele si garsonierele si le-ar reda in chirie, la preturi modice de 30 euro/luna, actualilor locatari s-ar cheltui doar 780.000 de euro. Bani recuperabili in 13 ani si jumatate.

 

Rezolvarea situatiei implica insa proceduri administrative complicate - atat de complicate incat mai nimeni nu-si mai bate capul cu ele la nivelul autoritatilor bucurestene.

 

Primaria sectorului 5 (de care apartine strada Iacob Andrei) nu poate cumpara locuinte sociale. Toate locuintele sociale din Bucuresti trebuie sa fie achizitionate, conform legislatiei in vigoare, de Primaria Generala a Capitalei, prin Administratia Fondului Imobiliar.

 

Intr-o interventie ad-hoc, televizata, in luna februarie, dupa o sedinta a Consiliului General, Primarul General Sorin Oprescu si-a luat angajamentul ca situatia oamenilor de pe Iacob Andrei se va rezolva. Ce a urmat?

 

PARTEA I. OAMENII, POLITICIENII, PROBLEMELE

E 11 februarie 2015. Ne aflam in Clubul de Educatie Alternativa care isi are sediul in Scoala Generala nr. 136, in Ferentari. Clubul e una dintre cele mai mari realizari ale Policy Center for Roma and Minorities, organizatie care se afla de altfel si la baza infiintarii Clubului Mamelor.


Multe istorii adevarate s-au petrecut aici. Una dintre ele tocmai a devenit film documentar si cucereste lumea prin teribilul amestec dintre realitate, durere si speranta. Aici a facut si adolescentul Totonel primii sai pasi in street dance. Acum, „Toto si surorile lui” de Alexander Nanau a castigat premii importante, la Zurich, la Varsovia si mai urmeaza. Cronici elogioase ii spun povestea.


Aici, la ultimul etaj al Scolii 136, are loc o intalnire intre reprezentantii Policy Center for Roma and Minorities, Centrul de resurse pentru participare publica si alte organizatii non-guvernamentale, autoritatile locale si centrale, ambasadori sau trimisi ai ambasadorilor si oamenii de pe Iacob Andrei. Dezbaterea este moderata de ziaristul si activistul Mircea Toma, de la Active Watch.

 

Din partea societatii Administrare Cazare Cantine – nimeni.

 

Lipseste si primarul sectorului 5. Scaunul sau ramasese gol in dupa-amiaza aceea. Pe el era lipita doar o foaie pe care scria “Marian Vanghelie”. Un scaun gol, un primar care nu mai este, iar de jur-imprejur numai probleme. Era doar inceputul.

 

Nu peste mult timp, primarul avea sa fie retinut intr-un caz de luare de mita, spalare de bani si abuz in serviciu. La ora publicarii acestui articol, Vanghelie se afla in continuare in arestul Politiei Capitalei, in ceea ce Radu Mazare, primarul din Constanta, numeste “Beciul domnesc”.

 

Consilierii PSD de la sectorul 5 s-au confruntat si ei, pe fondul arestarii primarului (dar si a conflictului derulat intre Vanghelie si conducerea centrala a partidului), cu o situatie foarte complicata. Potrivit surselor Dela0.ro, acestia au fost anuntati ca li se retrage sprijinul politic, caz in care urmeaza sa-si piarda si mandatele.

 

Numai ca, pana la ora redactarii acestui text nu aparusera si hartiile scrise care sa ateste decizia. In plus Consiliul de la 5 nu s-a mai intrunit de cand Marian Vanghelie e inchis, nicio hotarare neputand fi validata. Ceva-ceva tot s-a intamplat: “oamenii lui Vanghelie” au fost exclusi din planurile unei noi organizatii PSD sector 5. Intre timp, la primarie, atributiile edilului arestat sunt indeplinite de viceprimarul Dan Croitoru (PNL, fost PNTCD in anii `90).

 

Pe 11 februarie, Croitoru era numai viceprimar si reflecta imaginea unui om care s-a aflat de la inceputul mileniului in umbra lui Vanghelie (in ultimii ani, in Consiliul sectorului 5, penelistii – inainte de unirea cu PDL in noul PNL – erau aliati traditionali ai pesedistilor, intr-o Uniune Social Liberala avant-la-lettre).

 

Croitoru a repetat ca Primaria de sector nu are atributii pentru a-i ajuta, efectiv, pe oamenii de pe Iacob Andrei. Regula impusa de lege e ca locuintele sociale sunt repartizate de Primaria Capitalei din patrimoniul gestionat de Administratia Fondului Imobiliar.

 

Si la Primaria Generala, insa, aceeasi bulibaseala politica lasa putine sanse de reusita unui acord trans-partinic asupra rezolvarii situatiei din Iacob Andrei si, mai departe, a celorlalte cazuri similare. Scenariul cu retragerea sprijinului politic s-a petrecut si pentru consilierii „PSD-Aripa Vanghelie” din Consiliul General al Municipiului Bucuresti - de data aceasta si cu hartii. Si atunci, cine le va reprezenta celor de pe Iacob Andrei interesele?

 

In toata aceasta dezordine politica, o imagine in mic a intregii tari, cei aflati in riscul evacuarii au un singur aliat care ii si sustine si nici nu e devorat de lupte intestine. E mana asta de oameni din organizatii non-guvernamentale care lupta pentru cei mai vulnerabili cetateni ai Romaniei.

 

Rodica Paun, de la Clubul Mamelor, una dintre cele mai redutabile activiste din Ferentari e aici, ii incurajeaza pe cei din Iacob Andrei sa isi spuna cazul, sa nu se teama sa aiba o voce. Sunt sapte oameni in risc de evacuare in incaperea aceasta si niciuna dintre istoriile lor nu e fericita.

 

615

Culoar intr-unul din blocurile de pe strada Iacob Andrei. In stanga si-n dreapta, in spatele usilor inchise, isi asteapta evacuarea zeci de persoane

Foto: Daniel Vrabioiu

 

Cel mai bine sta domnul Bebe Sandu, care se judeca, merge prin tribunale, nu sta sa il dea ACC afara in strada. Are si alte posibilitati. E antreprenor, ii merge. Domnul Sandu explica situatia, el e posesorul unui contract de inchiriere care a fost valabil pana la 16 noiembrie 2014 (intamplator, ziua ultimelor alegeri prezidentiale din tara noastra).

 

A fost frapat de mai multe aspecte: ca i s-a cerut, daca va cumpara locuinta, sa lucreze cu un singur notar, agreat de cei care administreaza acum judiciar ACC. El ar fi vrut sa prelungeasca acel contract de inchiriere, nu i s-a permis. Altora li s-a permis.

 

Domnul Bebe e direct: el crede ca ACC trage pur si simplu de cei care au posibilitati, cum e el, ca ii forteaza mana sa cumpere, fiindca stie ca de la ceilalti, cei foarte saraci, nu vor obtine niciun ban si ca aceste case nici nu se vor vinde usor pe piata libera. Cine vrea sa se mute pe Iacob Andrei? Cine vrea sa faca afaceri imobiliare pe una dintre strazile cele mai dure din cel mai complicat cartier din Romania?

 

Domnul Bebe spune ca el ar putea cumpara, pana la urma, dar nu vrea sa cumpere in conditii impuse. E o chestie de orgoliu, dar se intreaba el, cei din bloc care au opt copii si stau intr-o garsoniera – ei ce vor face? Apoi, multi nu au forme legale, stau acolo fara un contract de inchiriere cu ACC. Nici nu au primit toti notificarea ca ar putea fi evacuati. Primesc pe rand.

 

Oamenii din comunitate cred ca asta se intampla pentru a fi impiedicati sa se organizeze si sa reactioneze in masa. Cei care nu aveau contracte de inchiriere nu plateau chirie nicaieri, iar utilitatile se plateau la administratia de locatari, care avea contracte separate cu furnizorii de apa si cei de servicii de salubritate.

 

Domnul Bebe mai are un of: in momentul in care a incheiat contractul de inchiriere in 2011 a fost obligat sa achite niste datorii pe care le avea casa fata de firma de pana in anul 2000. Peste saizeci de milioane de lei vechi. I-a platit. Si acum, acum ce o sa faca? Tacere.

 

Ia cuvantul Ana Bidoi, care are contract de inchiriere si a primit si notificare de evacuare. Contractul de inchiriere se prelungeste din luna in luna, daca s-o mai prelungi. A facut sotul ei imprumut in banca, au platit datoriile in contul locuintei pentru a putea sta cu chirie acolo.

 

Are doi copii minori si ea spune ca nu poate lucra deocamdata, cel mic are opt luni. E la zero cu intretinerea. Acum, zice femeia, „ni se baga sula-n coaste sa cumparam casa”. Dar ei nici nu au achitat imprumutul de la banca – peste patruzeci de milioane, cu care au platit datoriile cu care au preluat-o. De unde bani sa o cumpere? E disperata.

 

614 Cristina Lupsa (foto). Castiga trei sute de lei pe luna. Din ea traiesc doua persoane. Fiica ei e bolnava – cu inima. Doua treimi din aceasta suma se duce pe medicamente. Traieste, deci, din nimic.

 

Cristina mai are si un baiat, care sta insa cu tatal sau, undeva la tara. Are peste o suta de milioane de lei vechi datorie doar la intretinere. Cum ar putea vreodata sa devina proprietar? Exclus.


Ne invita in casa ei. Mergem – vedem cum traieste, vedem icoana de pe peretele estic, deschidem fereastra, privim pe fereastra – in zare e tot ce mai ramane din Ferentari. O intindere nesfarsita de tristete inunda garsoniera.

 

Am continuat sa mergem in Iacob Andrei, atenti la pulsul strazii. Cand am ajuns prima data era inca zapada. Am intalnit oameni care locuiesc intr-un fel de rulote improvizate. Ei erau supravietuitorii de peste iarna. Nimeni nu stie exact cati sunt, cati copii au, pentru ca nu poseda acte. S-a intamplat sa mai fie descoperite chiar cadavre la marginea asta de lume si nimeni sa nu afle vreodata ale cui. Acestia sunt oamenii nimanui.

 

Am vazut: un barbat intr-un halat de baie, albastru, ca de mecanic auto,  dansand din buric la parterul unui bloc, pe acordurile unei romante din anii `80; tranzactii cu heroina – mana care da si mana care ia; un cetatean alergand un alt cetatean cu un topor.

 

Am vazut si garajul in care a tinut Vanghelie ultima cuvantare inainte sa fie ales pentru a patra oara primarul sectorului: de acolo a impartit cu mana lui – spun oamenii – mici si mustar si manelele rasunau atunci in cartier si frumoase promisiuni se imparteau democratic. Nu era om sa nu plece acasa cu o promisiune. Asa a fost.

 

616

 618

 

 

 

 

 

 

Apoi, alegerile au trecut. Ferentariul a ramas la fel.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 









 


Asa arata majoritatea spatiilor de locuit din blocurile de pe Iacob Andrei.


Foto: Daniel Vrabioiu

 

 

 

 

 

 

 

 

PARTEA A II-A. CE E DE FACUT?

Problemele de pe Iacob Andrei nu inchid un cerc. Dimpotriva, abia deschid, de fapt, o discutie mult mai dureroasa: care sunt politicile publice in Romania cu privire la dreptul de locuire. Florin Botonogu, presedintele Policy Center for Roma and Minorities, a lamurit ce e important pentru o Lege a Locuintei:


  • Sa se faca un design al legii bazat pe date, respectiv pe nevoia de locuire sociala (exprimata, dar si potentiala)
 
  • Sa existe o strategie de locuire in Romania-  numai o strategie pe locuinte sociale nu are sanse sa se implementeze.
 
  • Trebuie evaluate situatiile concrete in care legea “permite” discriminari, fie si indirecte (de exemplu criteriile de acordare a locuintelor sociale).


Inarmati cu aceasta idee – ca Iacob Andrei e doar un prolog al unei probleme mult mai grave – plecam din nou in Ferentari. Mergem in casa familiei Stan. Domnul Laurentiu e tata a zece copii. Stau toti aici – cei mai mari mai dorm, cand si cand, la niste rude apropiate.

 

Oamenii acestia traiesc intr-o garsoniera mai mica decat celula lui Vanghelie din „Beciul Domnesc”. Douasprezece persoane (si un caine). Si nu li se acorda locuinta sociala. E complicat. Au solicitat-o in repetate randuri. Garsoniera asta in care stau (care nu e pe strada Iacob Andrei) a apartinut unei bunici a doamnei Larisa, sotia.

 

Nu au acte la mana, au fost dispute referitoare la dreptul de mostenire. Cert e ca au adresa din buletin in sectorul 4. Si ca au ajuns pana in anticamera la Piedone (n.r. – Cristian Popescu), primarul sectorului cu pricina. Degeaba. Nu  exista locuinte sociale pentru ei. Desi copiii sunt premianti toti, desi parintii n-au avut probleme cu legea.

 

611

Foto: Daniel Vrabioiu

 

Laurentiu ne prezinta copiii: cei mai mari nu au nume biblice, apoi in viata familiei a patruns bunul Dumnezeu iar cei mici (Domnul le-a dat mai mult fete dupa ce si-au intors fata catre el) se numesc ba Rebecca, ba Rahela, ba... Cele mici merg la o scoala pusa pe picioare de penticostali in Ferentari. Invata stralucit. Nu sunt vorbe in vant. Ne arata carnetele de note. Mezinul Ilie (cinci ani) este supranumit “Denis pericol public”.

 

Cand ies toti pe balcon sa ne faca din mana la plecare balconul pare ca se va prabusi.

 

Domnul Laurentiu e ingrozit ca mezinele sale se vor infrunta in curand cu adolescenta in Ferentari. Ii e frica de ce vede pe strazi. El a lucrat la o firma de bauturi carbogazoase, racoritoare, incarca acolo baxuri cu sucuri. Apoi s-au facut restructurari si a fost dat afara. De atunci cumpara si vinde marfa in targuri, pe la periferia periferiei.

 

Pe vremea cand lucra nu avea asa de multi copii, cine stia cum vor fi vremurile? Apoi au inceput sa i se tot nasca fii si fiice. Si au fost toti copii doriti.  Si cand de la “locuinte” de la sector 4 li s-a spus ca s-ar putea, daca nu se linistesc cu cererile, sa fie sesizati cei de la protectia copilului, domnul Laurentiu, care e foarte calm, s-a enervat: cu ce drept? Ce conditii le-a oferit statul roman acestor copii, ca sa le poata cere acum – lui si sotiei sale - sa renunte la ei? Asta nu se va intampla niciodata.

 

613

Foto: Daniel Vrabioiu

 

Domnul Laurentiu mai bine isi da foc si arde de viu decat sa accepte asa ceva. Si mai e ceva: au venit de la televiziuni, au stat cu ei, i-au filmat, dar n-au mai dat pe post cand au aflat ca oamenii sunt nedreptatiti de “primaria lui Piedone, nu a lui Vanghelie, cum credeau ei”. Reporterii erau, deci, trimisi pe teren in functie de jocurile politice ale patronilor televiziunilor. “O rusine”, spune domnul Laurentiu. Ii dam dreptate.

 

Cu exemplul cumplit a ceea ce s-a intamplat pe Vulturilor 50 asta-iarna, cu oameni aruncati in strada, “Iacob Andrei” e o bomba sociala care ticaie, ticaie, ticaie. De data aceasta, amploarea e chiar mai mare.

 

Policy Center a identificat trei posibile rezolvari:

 

  • o negociere cu cei care administreaza judiciar ACC pentru a gasi o solutie rezonabila de cost a acestor locuinte;
 
  • achizitionarea locuintelor de catre Primaria Capitalei si transformarea lor in locuinte sociale;
 
  • dezvoltarea unui sistem de micro-creditare favorabil celor din medii defavorizate care sa le permita si oamenilor din Ferentari sa cumpere locuintele.

 

Am lasat sa treaca mai bine de doua luni de zile pana sa publicam acest articol pentru ca am asteptat miscarile autoritatilor locale.

 

La inceput de martie, am facut o solicitare de presa catre Primaria Capitalei, avansand urmatoarele intrebari:

 

“Pe 12 februarie 2015, in cadrul sedintei de Consiliu General, primarul Sorin Oprescu a anuntat ca Primaria Capitalei va rezolva situatia achizitionand apartamentele si transformandu-le in locuinte sociale.

 

Avand in vedere cele expuse:

 

1. Puteti sa ne indicati ce masuri au fost dispuse/luate in acest sens si care e stadiul procesului de achizitionare a locuintelor vizate de catre PMB? Ori, daca n-au fost luate, care sunt motivele amanarii?

 

2. Exista o evaluarea (ori un studiu de fezabilitate) la nivelul Primariei Generale cu privire la suma necesara achizitiei locuintelor din strada Iacob Andrei?

 

3. In cazul in care procedurile sunt inca in faza de aprobare si/sau demarare, va rog sa ne precizati daca aceasta problema are prioritate pe agenda Primarului General si care e orizontul de timp prognozabil pentru rezolvarea problemei.

 

4. In ultima instanta, daca Primaria - din motive financiare sau impedimente legale - nu reuseste sa evite evacuarile prin achizitionarea locuintelor in cauza, care sunt variantele de lucru in vederea identificarii unei solutii?

 

612 Raspunsurile n-au venit niciodata.

 

Apoi, aproape de jumatatea lunii aprilie s-a decis bugetul Primariei Capitalei pe 2015. Sunt inclusi bani pentru achizitionarea locuintelor din Iacob Andrei?

 

Raspunsul nu e clar. In buget e cuprinsa o suma totala de peste 19 milioane de lei in dreptul Administratiei Fondului Imobiliar, dar nicaieri in inventarul defalcat al chetuielilor nu este evidentiata achizitia de locuinte sociale. Policy Center a inaintat o cerere conform Legii 544/201 pentru a afla cum anume vor fi repartizati banii, insa raspunsul nu a sosit inca.

 

Bugetul Primariei Capitalei pe 2015 poate fi consultat aici.

 

PARTEA A III-A. IN LOC DE CONCLUZII

Si iata ca, in acest continuu lant de incertitudini, la celalalt capat al firului telefonului il gasim, pana la urma, pe Cristian Pop, administrator judiciar in cazul SC Administrare Cazare Cantine SA (ACC). E plictisit, il deranjam de la o masa de pranz. Ne spune ca societatea cu pricina e in reorganizare judiciara, nu in faliment, cum s-a vehiculat in presa, si ca aceia care locuiesc acolo isi pot cumpara garsonierele cu doar 5.500 euro.


Face un artificiu retoric: “Credeti ca daca Primaria le cumpara garsonierele, oamenii le vor putea achizitiona de la ei pe banii astia?”. Problema se pune intr-o cheie falsa, pentru ca Primaria le-ar cumpara pentru a le transforma in locuinte sociale, nu pentru a face din asta o afacere imobiliara – sa le cumpere de la ACC cu 5.500 de euro si sa le revanda cu 10.000 de euro.


Concluzia lui Pop e asta: “De cand firma e in reorganizare judiciara am vandut vreo douazeci de garsoniere. Nu ne-a contactat nimeni de la Primarie pentru a manifesta vreo intentie de cumparare a locuintelor.” 

 

ACC s-a privatizat la inceputul anilor `90. Inainte apartinuse de Primaria Bucuresti. De altfel, oamenii in risc de evacuare au ajuns pe Iacob Andrei adusi de prin toata tara - forta de munca ieftina pentru santierele comunismului tarziu. Dar Ceausescu a cazut, santierele s-au inchis si nimeni n-a mai avut nevoie de ei. Nu mai aveau unde sa se intoarca. Au ramas in Ferentari.

 

619

Foto: Daniel Vrabioiu

 

Dincolo de istoria mica a oamenilor exista si marea istorie a hartiilor care le dicteaza vietile: aflati ca au existat litigii intre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS, rebotezat intre timp AAAS – Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului) si SC ISRO Privacom SRL (agentie imobiliara detinuta de cetatenii israelieni Medalya Itay si Zelivansky Gidon, nu lipsit de procese penale) cu privire la pachetul majoritar de actiuni la AAC.

 

Inca din 2011 s-a scris despre toate aceastea. AAAS a pierdut procesul,  dar la ora la care a fost redactat acest articol inca se mai judecau pentru ca AAAS urmareste sa recupereze niste bani. Cu adevarat insa, situatia ACC nu a fost subiect de presa pana la situatia exploziva de pe Strada Iacob Andrei.

 

In concluzie? In concluzie, in Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene la articolul 34 aliniatul 3 sta scris: “Pentru a combate marginalizarea sociala si saracia, Uniunea recunoaste si respecta dreptul la asistenta sociala si la asistenta in ceea ce priveste locuinta, destinate sa asigure o viata demna tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, in conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii si de legislatiile si practicile nationale.”

 

Constitutia Romaniei are doua articole (22, alineatul 1 si 47, alineatul 1) in care se asigura sa le ofere cetatenilor sai masuri de protectie sociala si un trai decent. Pe hartie.

 

 

***

Acest articol a fost realizat cu sprijinul Centrului de Resurse pentru Participare Publica, in cadrul unei campanii de advocacy initiate de Policy Center for Roma and Minorities. Campania este sustinuta prin proiectul „In PAS cu justitia sociala”, finantat prin granturile SEE 2009 – 2014 in cadrul Fondului ONG in Romania. Pentru informatii oficiale despre granturile SEE si norvegiene, accesati: www.eeagrants.org Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a granturilor SEE 2009 – 2014.

Comentarii

Anonymous: 05-05-2015

"Pe vremea cand lucra nu avea

"Pe vremea cand lucra nu avea asa de multi copii, cine stia cum vor fi vremurile? Apoi au inceput sa i se tot nasca fii si fiice. Si au fost toti copii doriti." - o alta problema. Au inceput sa i se tot nasca? De unde? Din neant? Nu i-a facut el?

Filip: 05-05-2015

Transformarea blocurilor in

Transformarea blocurilor in locuinte sociale ale primariei nu ar duce la perpetuarea aceleiasi situatii de provizorat ca pana acum?
Cred ca ar fi mai simplu ca primaria sa cumpere locuintele in care stau cele 156 de familii, iar apoi sa le cedeze titlurile de proprietate acestora in mod gratuit. Ar costa 5.5k EUR x 156 familii = 858 de mii de euro, adica sub 0.1% din bugetul de aproape un miliard de euro al PMB.

Anonymous: 06-05-2015

Ca de obicei toate

Ca de obicei toate reportajele astea dramatizeaza cazurile unor putori lenese,needucate,veniti de nu stii unde,si care se plang intotdeauna.Sa ii vedeti si dumneavoastra cum isi arunca gunoiul menajer de la geam,ca deh e greu sa il duci la pubela,sa construiasca abuziv pe terenul primariei cosmelii unde sa "puiasca" necontenit.Multi traiesc precum sobolanii in gunoaie de cativa m2 dar bani de masini nemtesti,haine scumpe zara si telefoane de fite sunt..din pricina astora e privit Ferentariul ca o groapa de gunoi.Pe vremuri nu era mizerie,o spun ca locuiesc in apropiere de zona ,dar de cand s-au mutat toti parazitii sociali & minoritatile puturoase(asta cam prin 2000) a ajuns cum a ajuns cartierul.Imi doresc din tot sufletul sa ii vad evacuati si fara posibilitatea de a se mai intoarce in acele "locuinte" ,asta daca,nu se intorc abuziv in locuinte dupa ce se pun la vanzare(oricum nu cumpara nimeni indiferent de cat de mic este pretul,poate doar de-ai lor)

Anonymous: 04-05-2016

Pentru mine este inca socant

Pentru mine este inca socant ca acesti oameni au atat de multi copii. Lipsa de educatie este perpetua de la o generatie la alta. Primariile si asa zisele Asociatii ce protejeaza aceasta etnie trebuie sa ia in considerare si un program de educare. Corect, oamenii aflati in aceasta situatie trebuie ajutati insa ei cum contribuie in societate? Fac copii pe banda rulanta, fara nici cea mai mica urma de responsabilitate, nu vor educatie si nici nu doresc sa fie integrati pe piata muncii. Pe langa locuinte sociale haide sa le explicam care sunt drepturile dar si obligatiile oricarui cetatean, hai sa-i invatam ca un copil inseamna o responsabilitate a lor, nu a statului.

Iulia: 15-09-2016

Stimati Domni, ne plangem ca

Stimati Domni, ne plangem ca situatia celor din Iacob Andrei este dramatica, ca nu au conditii de locuit, ca vor fi dati afara, ca nu au din ce trai...etc...
Va marturisesc ca eu locuiesc in cart. Ferentari - la piata si am destul de des contact cu zona Iacob Andrei si mai ales cu cei ce locuiesc acolo. Asadar in cei 6 ani de cand locuiesc acolo am putut " lua pulsul" vietii acestor asa zisi " amarati".
Va pot spune ca numai amarati nu sunt. De ce spun asta?..... Pai, oricat de sarac ai fi, nu influenteaza curatenia pe care o poti face cu apa si vesnicul TIX, bunul simt de a arunca orice tip de gunoi la spatiile special destinate acestora ( si credeti-ma in Ferentari sunt suficient de multe si de "incapatoare"), acceptarea diverselor ajutoare gospodaresti acordate contracost vecinilor care locuiesc la curtile din vecinatate si care pot reduce aceasta " amaraciune", dorinta de munca si nu de a sparge seminte la colt sau a fura una alta de pe la vecini........toate cele de mai sus si MULTE altele ar ajuta la integrarea, decentul trai si emanciparea acestei zone si mai ales acestor " romanasi".
Prezentam copii premianti la scoli ......penticostale, cult rut....cele din zona. Intamplator locuiesc langa una dintre aceste " institutii de credinta" si vad saptamanal camionete cu ajutoare, aud discutii ale indrumatorilor cum ca daca VIN la cursuri si STAU CUMINTI in banci le dau 10.....ori sincer va intreb .......Oare or fi intr-adevar asa bine pregtiti? Aceste scoli sunt o modalitate de a atrage catre diversele culte religioase ( mai mult sau mai putin0 a celor slabi, dar multi. Stiti cata case au fost luate de aceste " biserici" abuziv de la batrani, romi si oameni far'de carte?.....zeci.....cum?.......prin " biserica", prin ajutoare, prin laudarea asa ziselor performante si pacalire.
Revenind la subiect.......aceste persoane in proportie de 80-90% traiesc in aceste conditii pentru ca asa vor, nu pentru ca nu ar putea munci, invata si educa sa is schimbe traiul................NU VOR SA MUNCEASCA, SA INVETE SI SA RESPECTE.
Ei stiu ca mana intinsa va primi mereu, ca 2-3 ani la puscarie pentru furt ( de cele mai multe ori), violente s.a. le vor asigura traiul, ca prin intimidare vor reusi sa mai " ciuguleasca" ceva, ca ei sunt etnie si nu au drepturi asa ca si le creaza singuri, ca daca ai cat mai multi "puradei" starnesti mai multa mila = primesti mai mult..si lista poate continua!
Daca se merge la Oficiul postal din zona (OP 75) in perioada acordarii ajutoarelor, indemnizatiilor de handicap este plin. Iar cand trece nebunia primirii " de pomana" incepe " timiterea de mici ajutoare" la: Rahova, Giurgiu, Aiud...etc. Acesta nu sunt orase......nu,nu...sunt plastic denumite " locuri in care x,y,z au ajuns din razbunarea romanilor...caci ei sunt romi si ""roamnii au boala pe ei"" si i-au bagat la racoare".
Concluziile le trageti singuri!!!

Anonymous: 11-09-2017

Foarte nasol.In Germania si

Foarte nasol.In Germania si daca nu platesti chiria exista protectie.Nu te poate scoate nimeni afara daca ai copii.La sirienii cu familie le plateste statul chiria la apartamente cu 4-5 camere de la privati.Nu e voie sa scoti pe nimeni in strada.Asta inseamna protectie sociala.Un om sa nu fie tratat ca un caine.Nu trebuie sa judecam oamenii de ce au facut copii,etc.Trebuie vazut cum pot fi ajutati.

Comenteaza

The content of this field is kept private and will not be shown publicly.

Despre campanie

Cine e “In PAS cu Justitia Sociala”

“In PAS cu Justitia Sociala” este un proiect derulat de CeRe (Centrul de Resurse pentru Participare Publica) si Media DoR (asociatia care publica “Decat o Revista”). CeRe sprijina derularea mai multor campanii de advocacy de catre persoane care doresc sa abordeze probleme din sfera justitiei sociale.

Prin campaniile de advocacy, organizatiile isi propun sa creasca vizibilitatea problemelor cu care se confrunta grupurile vulnerabile si sa le sprijine in a avea o voce suficient de puternica la nivelul societatii si in fata autoritatii publice.

554

555  556