Viata ca o proza

Poveste despre o calatorie

de Iulian Andrei 30-10-2017

Initial au fost "300 de cuvinte" - asezate saptamanal, vreme de doi ani, pe contul de Facebook al Dela0.ro, in cadrul unei rubrici de autor care tranzita granita dintre jurnalism si literatura. Autorul a ramas Iulian Andrei. Rubrica s-a mutat pe site si revine cu o noua serie. In fiecare saptamana, pe www.dela0.ro, "Viata ca o proza".

760 Scenariu & condei, Iulian Andrei

Scriitorul merge de aceasta data intr-un judet de munte, sa-si lanseze un roman. Nu se asteapta sa intalneasca vreun cititor cu aceasta ocazie, dar merge – e in el un caraghios spirit nipon, vrea sa implineasca o datorie fata de cartea sa. A mai citit din ea catre sali goale.

 

Odata a citit intr-o biserica evanghelica goala – si era ca si cum s-ar fi rugat catre Dumnezeu sa existe, dar Dumnezeu deja parasise povestea asta.

 

Il putem privi indeaproape: scriitorul e apasat de multe ganduri, majoritatea negre, dar macar nu e deloc strivit de propria importanta (care, de altfel, cum am aflat deja, nici nu exista).

 

Trenul nu e grabit. Scriitorul calatoreste la clasa a II-a, cu oamenii. Aici, asa e lasat scris, toate timpurile verbelor sunt la prezentul continuu.

 

O fetita blonda, superba, merge si ea cu bunicii, la munte. Are patru ani, se uita pe geam si exclama:

 

- Ce frumosi sunt rechinii!

 

Bunica-sa nu crede :

 

- Ce rechini, mamaie, rechinii traiesc in apa!

 

- Nu, spune fetita, uite!

 

Bunica se uita, dar nu vede.

 

O tanara mamica vrea sa isi pozeze fiul abia iesit din sugacie.

 

- Uita-te la mama!

 

Copilul nu se uita, plange.

 

Tanara mamica isi cam pierde rabdarea dupa trei incercari ratate de a poza.

 

- Uita-te, ma, la mama!

 

Il momeste pana la urma cu cuvintele:

 

- Superman, mama, Superman!

 

Mai incolo, tineri carmolisti postesc un pet de bere la un litru jumate. Nu e nici noua, dimineata. Doi mosi se romanesc daca e sau nu e curent. Si peste tot miroase a parizer.

 

Scriitorul ar cam trebui acum sa se ridice si sa plece in cautarea (probabil zadarnica) a unei toalete functionale.

 

Dar nu poate, caci spectacolul existentei e tot aici: la fetita blonda vine un baietel blond, si mai mic. Acesta deschide gura si ii arata ca a mancat covligei. Fetita incepe sa cante "Ai reusit! Ai reusit!".

 

Scriitorul isi deschide carnetul cu coperti negre si noteaza aceste patru cuvinte: viata e un Disneyland

 

 

Comentarii

Comenteaza

The content of this field is kept private and will not be shown publicly.