Recomandarile Dela0.ro

Intrebari pentru Biserica

de Vlad Stoicescu, Iulian Andrei, and Diana Oncioiu Foto: Flickr/Fusion-of-horizons 14-11-2017

Daca starea deplorabila a spitalelor si a scolilor din Romania trezeste si in clerul ortodox sentimentul nedreptatii coruptiei generalizate, n-ar trebui sa provoace exact acelasi sentiment - printre Sfintiile lor - si neregulile cuibarite la sanul Bisericii? Sau apelul la morala functioneaza doar intr-un singur sens pentru BOR?

Purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane da un interviu (poate fi citit aici) in care vorbeste despre proiectul Catedralei Mantuirii Neamului si prezenta publica a Bisericii Ortodoxe.

 

Raspunzand celor care militeaza sub sloganul "spitale, nu catedrale!" ("grupuscule cu identitate dubioasa", in opinia purtatorului de cuvant), Vasile Banescu aminteste de "marea coruptie din spatiul romanesc", pe seama careia trebuie pus in totalitate dezastrul din sistemele de sanatate si de educatie.

 

Si spune reprezentantul Patriarhiei: "Menirea fundamentala a Bisericii nu este aceea a unui minister al constructiilor publice, ci una ramificata: pastoral-misionara, social-filantropica, culturala, adica una prin excelenta soteriologica, moral-spirituala."

 

Crezand si noi, la Sa fie lumina (proiectul jurnalistic in cadrul caruia publica si trei reporteri Dela0.ro), ca menirea fundamentala a BOR este una moral-spirituala, i-am solicitat saptamana trecuta lui Vasile Banescu un punct de vedere cu privire la felul in care functioneaza o eparhie a Bisericii. Este vorba de Episcopia Severinului si Strehaiei.

 

In rezumat, pregateam de publicare pe www.safielumina.ro un dosar de presa in doua episoade, construit pe marturiile a sapte preoti, din care reiese:

 

1. cum a falsificat Episcopia rezultatele unui program cu finantare europeana;

 

2. cum eparhia si-a pus la punct o retea de afaceri comerciale si sociale, sfidand o prevedere legala si obligand preotii din subordine sa se implice activ intru bunastarea acestor afaceri.

 

Stiind ca o parte din fondurile colectate de Episcopie de la parohiile din aria sa de jurisdictie canonica ajung si la Patriarhie, l-am intrebat pe Vasile Banescu, intr-un schimb de mesaje SMS, care e pozitia Bisericii. Initial ne-a indicat ca "eparhiile au autonomie totala fata de Bucuresti", deci ar trebui sa solicitam explicatii la nivelul Episcopiei (facusem deja asta, fara succes, Episcopia aratand ca este institutie privata si ca nu vrea sa raspunda unor "speculatii denigratoare").

 

Am insistat, asadar, la purtatorul de cuvant al Patriarhiei cu inca o intrebare: sa intelegem, in acest caz, ca orice fonduri pot fi colectate de episcopii fara ca Patriarhia sa aiba vreo pozitie?

 

Intrebarea i-a picat atat de prost lui Vasile Banescu incat a raspuns printr-un SMS in care s-a lansat in consideratii despre "onoarea" jurnalistilor si lipsa lor de calificare sa verifice treburile financiare ale Bisericii. "BOR are statut de institutie de drept privat si de utilitate publica. Ordinea sa financiara interna este oricand verificabila de autoritatile abilitate ale statului, nu de catre presa", a indicat Vasile Banescu.

 

Si-aici se inchide cercul demonstratiei: daca Biserica, in sens institutional, coaguleaza in societate un bine de natura morala si spirituala, de ce se ascunde mereu in spatele organizarii sale de drept privat cand este solicitata sa clarifice punctual si chestiunile imorale, deloc spirituale, care ii gripeaza insasi misiunea?

 

Sigur, e frumos sa vorbesti despre "marea coruptie din spatiul romanesc", dar e manipulator s-o faci intr-un context din care te extragi convenabil, desi exista o multitudine de cazuri de coruptie in structura ta institutionala. Daca starea spitalelor si a scolilor trezesc in clerul ortodox sentimentul nedreptatii coruptiei, n-ar trebui sa faca acelasi lucru si fraudarea unor programe finantate din fonduri comunitare (deci publice)?

 

Cum anume se cultiva misiunea moral-spirituala a Bisericii, daca - precum la Episcopia Severinului - achizitiile publice dintr-un program POSDRU vizeaza cu prioritate cumpararea de masini si modernizarea birourilor eparhiale? (obiectivul fiind inventarierea si salvarea bisericilor-monument)

 

Ce anume e pastoral-misionar, social-filantropic, in decizia unei institutii BOR (tot de Episcopia Severinului vorbim) de a ignora prevederile legale in baza carora a primit gratuit o proprietate de mii de metri patrati, schimband destinatia proprietatii din asezamant social in afacere comerciala?

 

Sunt intrebari carora inaltul cler nu vrea sa le raspunda pentru ca Biserica e de drept privat.

 

"Ne poate verifica oricand statul!" - asta ne-au raspuns, in rezumat, atat Patriarhia, cat si Episcopia Severinului. Si-aici se mai inchide o data cercul demonstratiei: cum anume se numeste situatia in care o institutie privata ignora prevederi legale si falsifica date factuale, fara ca statul sa verifice in mod real ceva? Se numeste, cumva, tot coruptie?

 

Si nu tot o forma de corupere a ordinii lucrurilor e si urgenta cu care statul se achita de obligatiile fata de Biserica (obligatii mereu considerate firesti, naturale, de oamenii Bisericii), dar nu se achita de scoli si spitale?

 

Cand principala misiune asumata public este de ordin moral-spiritual, e greu sa te faci ca nu vezi cum Primaria Sectorului 5 din Bucuresti, de pilda, cotizeaza cu nemiluita la construirea Catedralei Neamului (cel mai recent, in vara-toamna, cu doua milioane de euro), dar n-are treaba cu tavanul cazut al Scolii 141 din Rahova, sau cu gardurile rupte si aleile sparte ale Parcului Humulesti din sector, sau cu absenta (de peste un deceniu) a unui dispensar in Ferentari.

 

Cand ai misiune moral-spirituala, chiar primind un milion de euro de la o asemenea primarie faci bine si ii refuzi - pentru ca realizezi fara dificultate care sunt, totusi, imperativele publice ale autoritatii de stat.

 

Cum acoperi aceasta pierdere financiara cauzata de excesul de morala? Le (re)amintesti oamenilor de binele consistent pe care il face institutia ta privata si le ceri - soteriologic - sprijinul. Unii poate ca-l vor da, altii nu. Dar asta-i, pana la urma, pericolul care paste orice organizatie privata.

 

Restul sunt vorbe mestesugite (si cam goale) despre coruptia altora, neprihanirea proprie si eterna datorie publica de a sustine un actor privat ale carui afaceri nu sunt deloc publice.

 

Iata si recomandarile saptamanii.

 

Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu


  • A sunat trecutul in Polonia

Zeci de mii de tineri polonezi au marsaluit pe strazile Varsoviei pentru puritate etnica. Polonia, precum multe alte tari din Europa, are o relatie criminala, chiar genocidara cu minoritatea evreiasca, o relatie care a pornit de la acelasi principiu pentru care zilele astea s-a iesit in strada – puritate etnica. Poate e momentul sa ne intoarcem putin in trecut, in trecutul Poloniei. Pentru asta ne ajuta lucrarile lui Jan T. Gross – Vecinii. Suprimarea comunitatii evreiesti din  Jedwabne, Polonia si Frica. Antisemitismul in Polonia dupa Aushwitz.

 

  • Extrema dreapta in lume

Un text publicat in urma cu un an si actualizat in urma cu o luna despre ascensiunea extremismului de dreapta in diferite tari europene.

 

Cum rasismul, discriminarea, marginalizarea pot afecta sanatatea psihica, dar si fizica. 

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei


  • O serie de filme veche

Winnetou, serie germana, din anii saizeci. Ceva deosebit.

 

  • Un alt film vechi

Donnie Brasco. Cu Al Pacino si Johnny Depp.

 

  • O carte

Sub semnul lui Dylan, de Enrique Vila-Matas, Editura All.

 

  • Muzicuta

AICI.

 

  • Harfele

AICI.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

 

  • Prejudiciul

Comentarii

Comenteaza

The content of this field is kept private and will not be shown publicly.