Povestea unei erori judiciare

Inculpat

de Lina Vdovii | Ilustratie de Sorina Vazelina 15-11-2017

Un tanar este ridicat cu mascatii din strada, incatusat si dus in arestul politiei. Procuratura il acuza de omor deosebit de grav si talharie. Este tinut in detentie preventiva vreme de treisprezece luni. Vede viata dintr-o celula de cinci metri pe trei, intr-un penitenciar de maxima siguranta. Apoi este achitat.

Barbatul de 23 de ani se opreste in fata blocului in care locuieste. E 12 februarie 2009. Poarta blugi taiati la genunchi si o geaca de fas neagra, cu gluga. E la volanul unei masini, cauta un loc de parcare. Un politist se apropie de el si-i spune sa coboare. Trebuie sa discute ceva.

 

Dorin Oros, tanarul, se supune. Cartierul asta e sarac si rau famat. Se gandeste ca or fi facut tovarasii lui ceva si politistii sapa dupa informatii. N-ar fi prima data.

 

Cand iese din masina, doi mascati sar pe el, il insfaca, ii pun catusele si-l duc in arestul preventiv al politiei din Oradea.

 

Patru luni mai tarziu, Dorin - sau Iepu’, cum i se mai zice - sta teapan in fata unui complet de judecata. E incatusat. Procurorii il acuza de omor deosebit de grav, talharie si nerespectarea regimului armelor si munitiilor.

 

Cat procurorul de caz si avocatul se dueleaza in contre juridice, Iepu’ se holbeaza la ei. Au trecut patru luni de cand e in arestul politiei. Dupa primele zece zile, l-au eliberat, apoi l-au bagat din nou. Acum, acuzat oficial de crima, pana la o solutie definitiva, va sta in puscarie.

 

Procurorul turuie:

 

„Faptele inculpatului Nicolae Dorin Oros intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor omor deosebit de grav, talharie si nerespectarea regimului armelor si munitiilor!”

 

Avocatul contraataca:

 

„Faptele nu au fost savarsite de catre inculpat! Este preferabil sa scape zece persoane vinovate decat sa fie condamnat un singur nevinovat!”

 

Victima, Peter Bajkan, taximetrist la firma Start Taxi din Oradea, a fost gasita intr-un sant langa soseaua de centura a Oradei. Peter fusese impuscat in umarul drept. Glontul i-a strabatut corpul, a iesit prin umarul stang si a aterizat fix in portiera. Masina a fost abandonata in fata magazinului unde lucra la vremea aceea sotia acestuia.

 

Dorin neaga ca ar fi autorul crimei, insa procurorii gasesc amprentele lui pe portiera din fata si trei probe biologice care corespund ADN-ului tanarului inculpat. Pornesc un proces care avea sa dureze sase ani. In 2015, Oros este achitat definitiv, da statul in judecata, iar magistratii recunosc, in hotararea de despagubire, ca a fost victima unei erori judiciare: privarea de libertate, in conditiile achitarii, a fost ilegala.

 

Pe 28 septembrie 2017, Curtea de Apel Oradea publica o decizie prin care statul ii acorda despagubiri in valoare de 100.000 de lei pentru prejudiciul moral si 58.000 de lei pentru cheltuieli judiciare.

 

Oros spune ca suma e infima pentru cat a tras in 13 luni de arest si sase ani de procese.

 

 

Arestarea preventiva este una dintre cele mai des intalnite masuri in sistemul de justitie romanesc.

 

Intre 2009 si 2014, conform datelor Parchetului General, procentul anual de propuneri de arest preventiv aprobate a fost de peste 85%.

 

„La noi se dau pe banda rulanta”, spune Nicoleta Andreescu, director executiv al Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania – Comitetul Helsinki. Iar in unele cazuri, cum e cel al lui Oros, se dovedesc a fi ilegale.

 

De cele mai multe ori, spun expertii si angajatii din sistem, problema e la procurori.


„Erorile astea vin, da, poate dintr-o graba de a administra probatoriul, poate la un moment dat unora li se pare ca stiu prea bine lucrurile“, sustine Arina Corsei Vultureanu, procuror si formator la Institutul National al Magistraturii. „Uneori, volumul de munca e urias.“

 

Insa greselile se pot produce in ambele sensuri: „unii criminali scapa, altii, nevinovatii, intra la inchisoare”, spune Corsei Vultureanu. 

 

 

Procuratura fara nici cel mai mic dubiu

Procurorii sunt si astazi convinsi ca Dorin e vinovatul.

 

„Oros nu si-a urlat niciodata nevinovatia pana la capat“, spune Alin Leucea, fostul procuror de caz, care intre timp a fost avansat de la Tribunalul Bihor, la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Oradea. E imbracat intr-o camasa gri, iar pe nas ii atarna o pereche de ochelari. Este procuror de 17 ani, dar spune ca asta a fost una dintre cele mai dificile anchete la care a lucrat vreodata.

 

„Trebuie sa stabilim de la inceput un lucru foarte important: noi am avut de-a face cu un omor cu autor necunoscut”, spune. „Treaba asta ridica de la inceput unele probleme de ancheta, de probatiune, de tactica. Infractiunea s-a comis fara martori si atunci au contat orice fel de mijloace de probe materiale, cat de mici, cat de putine, si analiza lor coroborata.”

 

Trece cu temeinicie prin probe.

 

„La primul interogatoriu, [Oros] a declarat ca nu a circulat cu niciun autoturism taxi de la firma Start in ultima saptamana.” Insa amprentele il contraziceau, asa ca Oros, dupa ce a aflat acest lucru, si-a schimbat marturia. „Pe baza acestor date si declaratiile lui, era clar ca e nesincer.“

 

„Este oare o simpla coincidenta ca invinuitul si-a reamintit de acea presupusa calatorie cu autoturismul victimei doar dupa ce a aflat despre existenta amprentei?“, s-au intrebat procurorii in propunerea de arestare preventiva.

 

Din masina lui Bajkan lipseau mai multe lucruri: aparatul de taxat, statia emisie-receptie, husele de pe volan si scaunul soferului, aparatul DVD. Pe partea stanga a volanului, sub husa de protectie si in alte doua locuri – pe cablurile ramase in urma smulgerii aparatului de taxat si a statiei emisie-receptie – s-au gasit probe biologice care au coincis cu ADN-ul lui Oros. Locurile respective nu puteau fi atinse decat de cineva care a condus masina, crede procurorul.

 

„A fost un noroc ca le-am gasit“, spune Leucea. „Puteam sa dam cu betisorul un milimetru mai la stanga sau la dreapta si sa nu le gasim, ca nu le vezi.”

 

Declaratiile martorilor au fost si ele contradictorii. Tatal lui Oros a spus ca fiul lui a ajuns acasa dupa ora la care a fost comisa crima, apoi si-a schimbat marturia si a declarat ca nu-si mai aminteste cat era ceasul. Alibiul baiatului a fost, in consecinta, subrezit. Apoi, unul dintre prietenii lui a declarat ca n-a mers cu Oros in taxiul victimei, dar si-a amintit ulterior ca a facut-o. 

 

In rechizitoriu, procurorii au mai spus ca Oros este „impulsiv si agresiv” („aspecte dovedite atat de raportul de expertiza medico-legala psihiatrica, cat si de declaratiile martorilor”), „foarte violent cand este beat“ si ca „este de presupus ca in Spania (n.r.: unde Dorin a lucrat din 2004 pana in 2007)  a fost implicat in activitati ilicite.“

 

In 2001, cu opt ani inainte de procesul pentru crima, Tribunalul Bihor i-a aplicat masura educativa a libertatii supravegheate pentru vatamare corporala. Iubita lui Oros, spun documentele, a avut nevoie de cinci zile de ingrijiri medicale in urma unei batai pe care a primit-o de la el.

 

Dorin zice ca nu i-a dat niciodata mai mult de o palma, iar in Spania a lucrat in constructii.

 

Dupa ce au inceput interceptarea convorbirilor telefonice, procurorii au depus la dosar fragmente din discutiile pe care le-a purtat Oros cu tovarasii sai. Din ele, au tras concluzia ca stie sa foloseasca o arma, chiar daca Dorin neaga acest lucru.

 

Leucea vorbeste cu o urma de regret. In spatele lui, pe birou, taraie un telefon fix vechi, cu roata. In fata, printre dosare, se inghesuie doua cani de cafea, stilouri cu cerneala si un manual de Greaca fara profesor. „In momentul asta, oricine o fi, avem un criminal in libertate“, spune.

 

Viorel Gavra, fost prim-procuror la Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor si seful lui Leucea, e convins in continuare ca Oros e faptasul. Cunoaste cazul. Cand l-au retinut pe Oros, a purtat o discutie cu el. „Noaptea, pe la 12:00, dupa ce l-au gasit, am stat de vorba cu el pana pe la 4 dimineata, dar fara sa-l interogam”, spune.

 

Vorbeste harsait. E bolnav, are 62 de ani, nu prea mai iese din casa. In 2013, a fost revocat din functie si exclus din magistratura in urma unei decizii a Inaltei Curti de Casatie de Justitie, dupa ce a fost acuzat ca ar fi intervenit intr-o ancheta ce o viza pe sotia sa.

 

„N-am nici cel mai mic dubiu ca el e”, spune azi. „Nu vreau sa-mi critic colegii judecatori, dar n-au facut bine ca l-au lasat sa scape.“

 

 

Argumentele apararii

Avocatul lui Dorin, Razvan Doseanu, a mizat in instanta pe greselile procurorilor. Una dintre ele, de pilda, s-a produs la colectarea probelor biologice din masina lui Bajkan. Procurorii n-au consemnat in procesul verbal de examinare criminalistica de unde provin acestea, iar Doseanu a argumentat ca puteau fi prelevate din orice alt loc din masina. De pe scaunul pasagerului din dreapta, de exemplu.

 

Cand a cerut expertiza lor la Institutul de Medicina Legala „Dr. Mina Minovici”, procurorii au zis ca le-au luat intr-un singur exemplar si s-au epuizat la prima expertiza. Atat conform Codului de Procedura Penala din perioada respectiva, cat si pe noul Cod, intrat in vigoare in februarie 2014, „probele se iau cel putin in dublu”.

 

Ca sa compare cu ADN-ul lui Oros, tanarului detinut i s-au prelevat probe biologice din gura, prin periaj bucal, in perioada in care se afla in arestul politiei, iar avocatul lui nu a fost chemat sa asiste la procedura. Codul de Procedura Penala prevede obligativitatea instiintarii aparatorului, asa ca rezultatul prelevarii respective a fost anulat in instanta.

 

Cu cateva zile inainte de sentinta de achitare a Tribunalului Bihor – cruciala, spun juristii, pentru ca, de multe ori, prima instanta da tonul si pentru hotararile ulterioare – procurorii au anuntat un martor surpriza.

 

Martorul urma sa fie un puscarias la vreo 30 de ani, inchis la vreme aceea pentru talharie, care aparuse si intr-un alt dosar de crima. Declaratia lui si o proba ADN au stat la baza condamnarii, in 2005, pentru omor deosebit de grav a lui Ludovic Stana, un barbat care ispaseste acum o pedeapsa de 18 ani in Penitenciarul Oradea.

 

Dupa ce-a dat declaratii in instanta, denuntatorul i-a trimis o scrisoare lui Stana in care si-a marturisit toate pacatele. „Stana, stiu ca esti nevinovat si suparat pe mine ca am fost martor impotriva ta. Recunosc ca am mintit totul. (…) [Procurorul] Gavra mi-a propus sa-l ajut ca martor impotriva ta. Mi-a oferit o suma de bani pe care nici in prezent nu am primit-o. Eu ti-am scris pentru ca nu am liniste sufleteasca ca te-am bagat nevinovat.”

 

Povestea a ajuns in presa si in dimineata procesului, martorul-surpriza s-a retras. Astazi, Gavra, fostul prim-procuror, spune ca el nu-si aminteste „de asa ceva. Nu am avut martori din inchisoare.“

 

Razvan Horatiu, agent guvernamental al Romaniei pentru Curtea de Justitie a Uniunii Europene si fost procuror, spune ca folosirea martorilor cheie poate fi o practica justificata, dar doar daca e coroborata cu alte probe, mult mai puternice. „Eu, de exemplu, ca procuror, i-as da o anumita relevanta, dar nu e o proba-cheie”, spune. „Trebuie facuta cu grija si cu anumite garantii, dar nu e nelegala.”

 

Asta spune si Arina Corsei Vultureanu, procuror si formator la INM. „Legea prevede posibilitatea colaborarii cu persoane care ofera informatii in alte dosare, dar doar daca persoana respectiva are informatiile pentru ca le stie, nu pentru ca inventeaza ca sa obtina beneficii“

 

O alta proba cheie din apararea lui Oros au fost urmele de pantofi de la fata locului. Acestea nu corespundeau cu pantofii purtati de Oros la arestare, adidasii de culoare gri, adidasi despre care toti prietenii lui au spus ca i-ar fi purtat si in noaptea in care s-a produs crima.

 

In aceeasi noapte, telefonul i-a fost localizat de doua ori acasa, iar o copie dupa registrul de comenzi al firmei Start confirma ca a circulat cu masina lui Peter nu pe 11, cand a fost omorat taximetristul, ci pe 10 februarie. De acolo si prezenta amprentei, a argumentat apararea.

 

Arma de la care putea proveni glontul, de tip revolver, n-a fost gasita niciodata. Motivul crimei n-a fost identificat - procurorii au incercat sa argumenteze ca ar putea fi vorba de o crima spontana -, iar  pe hainele lui Dorin n-au fost gasite urme de sange. Pe mainile lui nu era praf de pusca.

 

Procesul lui Dorin a durat sase ani. Pe 3 martie 2015, a fost achitat definitiv de Curtea de Apel Oradea, insa pana atunci, dosarul lui a trecut pe la Tribunal, la Curte, la Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ), la Curtea de Apel si din nou la ICCJ si, intr-un final, pentru a treia oara, la Curtea de Apel Oradea.

 

„In toti anii astia, am stat cu frica in san ca pot ajunge in orice moment dupa gratii“, spune Dorin.

 

 

Errare humanum est

„Procurorii au obligatia de a demonstra dincolo de orice indoiala vinovatia”, spune Andreescu, director executiv APADOR-CH. Pana atunci, suspectul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie.

 

Iar Oros este „un norocos”, spune Andreescu. Spre deosebire de multi alti inculpati care ajung sa fie condamnati pentru ca au avocati din oficiu, el si-a platit aparatorul.

 

APADOR-CH a publicat in 2015 un studiu pe tema arestului preventiv in Romania. Concluzia cercetarii a fost ca masura arestului preventiv se aplica mult usor decat alte masuri preventive alternative, cum ar fi controlul judiciar, controlul judiciar pe cautiune sau arestul la domiciliu.

 

Judecatorii pot dispune arestari preventive cand inculpatul e o amenintare la adresa ordinii publice, poate sa fuga sau sa intervina in investigatie. Masura este legala, insa nu obligatorie. Odata cu fiecare prelungire, judecatorul trebuie sa verifice daca respectivele criterii mai stau in picioare sau nu si sa ia o noua decizie in functie de asta.

 

Prima solicitare de arest pe numele lui Dorin a fost facuta pe 12 februarie 2009. Dupa zece zile, a fost eliberat, apoi, pe 20 martie, procurorii au cerut un alt mandat de arestare pe 19 zile. Masura a fost prelungita pana pe 1 iulie, cand l-au trimis in judecata. In aceeasi zi, Dorin a fost mutat in penitenciarul Oradea, unde a stat pana la prima achitare, pe 1 aprilie 2010. In total, 13 luni de privare de libertate.

 

Eroarea judiciara din dosarul lui Dorin s-a produs, crede Andreescu de la APADOR-CH, din mai multe motive. „Ce vedem noi foarte des in practica noastra e superficialitatea procurorilor. Motivele ar fi doua: scoala proasta si supraaglomerarea. Au dosare pe banda, pe multe dintre ele le fac copy-paste si de aici nici nu-si mai bat capul sa reia ancheta. De foarte multe ori, se bazeaza doar pe munca politistilor.”

 

In iulie 2009, APADOR-CH a sprijinit-o pe Daniela Tarau, condamnata la trei ani si trei luni de inchisoare intr-un dosar de frauda in care ulterior a fost declarata nevinovata in procesul impotriva statului roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO).

 

Daniela a depus plangere pentru durata excesiva a arestarii si pentru incalcarea dreptului la un proces echitabil. Dupa ce a castigat la CEDO, in 2010 a inceput rejudecarea cazului ei, iar peste cinci ani, a fost achitata printr-o sentinta definitiva si irevocabila.

 

In 2015, Romania s-a clasat pe locul III in topul celor mai reclamate state la CEDO. Cuantumul total al despagubirilor pe care a trebuit sa-l plateasca statul a fost de 35 de milioane de lei.

 

In 2016, cele mai multe compensatii au venit pe reclamatiile referitoare la conditiile de detentie – 28, urmate de 16 pe incalcarea dreptului la un proces echitabil si sapte pentru incalcarea dreptului la viata si siguranta.

 

Pe noul Cod de Procedura Penala, intrat in vigoare in 2014, rechizitoriul procurorului trece prin cateva filtre inainte de a ajunge in fata judecatorului.

 

„Acum, cadrul legal face aproape imposibil ca o eroare judiciara sa fie pusa in carca procurorului“, spune Codru Vrabie, activist si consultant in domeniul bunei guvernari si membru Funky Citizens. „Orice act al procurorului poate fi verificat acum de procurorul superior, de judecatorul de drepturi si libertati si judecatorul de camera preliminara.“

 

Iar noile generatii sunt din ce in ce mai bine pregatite, spune Arina Corsei Vultureanu. „Din punct de vedere al pregatirii magistratilor, lucrurile sunt in crescendo. Acum, errare humanum est, din pacate“.

 

Oros inca se gandeste daca sa mearga si el la CEDO. Dupa achitare, a dat statul in judecata si a cerut despagubiri pentru daunele morale si materiale. Razvan Doseanu si Ioana Tent, avocatii care l-au reprezentat, au convins judecatorii ca, avand in vedere ca a fost achitat de toate instantele, arestul lui Oros a fost ilegal.

 

Pe 28 septembrie 2017, judecatorii Curtii de Apel Oradea au stabilit suma de 100.000 de lei despagubiri pentru prejudiciul moral si peste 58.000 de lei pentru prejudiciul material. Oros spune ca banii nu acopera nici macar un sfert din prejudiciile pe care le-a suferit.

 

„Daca nu ai trecut prin chestii din astea, nu ai cum sa-ti imaginezi.“

 

 

Neonul care nu se stinge niciodata

Oros are azi 30 de ani, un cot betejit la un accident cu motorul de enduro si teama ca se poate intoarce in orice moment la 23 de ani. Vorbeste cu grija, de parca cineva i-ar fi imprumutat cuvintele si l-a rugat sa aiba grija de ele.

 

Dupa patru luni in arestul politiei, a fost mutat in penitenciarul din Oradea. Acolo, celula pe care a impartit-o cu inca sapte indivizi, masura 5 metri pe 3 metri. Geamul avea plasa si gratii. Vara, caldura se urca pe pereti ca o umbra si-i sufoca. Iarna, frigul trebaluia in voie prin camera.

 

Asternuturile celor patru supraetajate se spalau intr-o galeata si se intindeau la uscat pe unde era loc de ele: pe usa, pe marginile paturilor, incolacite in jurul gratiilor. Apa calda aveau cu taraita, lunea si vinerea, intre 12 si 1:00 dupa-amiaza.

 

Cel mai greu i-a fost sa doarma cu lumina aprinsa. La maxima siguranta, neonul nu se stinge niciodata.

 

Impartea celula cu alti suspecti de crime. Pe raftul lui, tinea integrame, reviste cu Sudoku, carti de religie – „am incercat sa gasesc un miracol” – si scrisoarea unui preot tanar, pe nume Visarion, care a fost coleg de seminar cu fratele lui, aspirant la preotime.

 

„Am citit scrisoarea aia obsesiv in ultimele cinci luni“, spune. „Ma incuraja, imi dadea putere sa merg mai departe si ma facea sa cred 100% ca totul va fi bine.“ Cand ajungea la ananghie, apela la psiholog sau la preotul inchisorii, un barbat inalt si masiv, cu voce blajina.

 

Mancarea n-avea niciun Dumnezeu, asa ca Oros nu s-a atins de ea. Cand a intrat la puscarie, avea 90 de kilograme. Un an si o luna mai tarziu, avea 49. De ziua lui, la 24 de ani, mama lui i-a facut un tort pe care a scris cu capsuni  „La multi ani!“ si, un rand mai jos, „nevinovat“.

 

Ca sa aiba bani pentru avocat, parintii lui Dorin au vandut apartamentul din Oradea si s-au mutat la tara. Mama a fost infirmiera toata viata la maternitatea din Oradea. Tatal lui e la pensie. Cat a stat Dorin in penitenciar, s-a imbolnavit si a stat internat in spital. Astazi, parintii locuiesc in casa de la tara, iar Oros sta cu chirie in Oradea.

 

 

La moartea lui Bajkan

Lui Oros i se spune Iepurila pentru ca avea dintii din fata mai lungi decat ceilalti cand era mic –, iar lui Bajkan, taximetristul ucis, Iepuras.

 

„Iepurila l-a ucis pe Iepuras?”, se intrebau jurnalistii de la publicatia locala Bihoreanul in 2009.

 

O poza de buletin cu Oros de la acea vreme, cu ochii mari si gatlejul pronuntat, insoteste imaginea de la inmormantarea lui Bajkan. Trei femei imbracate in negru plang langa sicriul taximetristului. Sotia acestuia, Dorina, isi sprijina obrazul cu mana dreapta.

 

Opt ani mai tarziu, Dorina deschide sovaielnic usa apartamentului in care au locuit impreuna. Are parul castaniu, ochi albastri, colanti roz si pulover mov. Spune ca tot ce o intereseaza e sa fie prins criminalul.

 

Cand a murit Peter, copilul lor avea 12 ani. Ma intreaba daca stiu cum e sa cresti un copil la varsta aia fara tata. „Nu am incredere in nimic. Noi cu ce-am ramas? Cu moartea lui si atat.” Habar n-are daca Oros e vinovat, dar in mor cert criminalul e in libertate.

 

In 2009, Dorina lucra la magazinul Trei G, o retea locala de supermarketuri in Oradea si Beius. Masina in care fusese impuscat Peter a fost gasita in fata magazinului. Csaba Boszik, taximetrist de meserie, era la vremea aceea colegul lui Peter. Pe el l-au chemat politistii sa-i identifice cadavrul colegului lui, abandonat in sant.

 

Isi aminteste ca in dimineata aia vremea era morocanoasa. Scena crimei era impanzita de politisti. Pe jos era plin de noroi. Corpul lui Bajkan statea sprijinit de fundatia de piatra a santului, cu mainile pe langa trup. Capul era aplecat in fata, cu barbia in piept. Purta o bluza crem si pantaloni gri petrol, fara curea. Avea la el un inel, un lantisor si o bratara, toate de aur.

 

Boszik n-a coborat in sant. Si-a recunoscut partenerul dupa cioc.

 

In jur, acolo unde acum sunt o puzderie de magazine, fabrici si tot soiul de depozite, nu era nimic. Langa sant, la cativa metri mai incolo, a crescut intre timp un corcodus.

 

 

"Uite-l, e Iepu', criminalul!"

Dupa ce a fost eliberat, Oros n-a putut sa iasa multa vreme singur din casa. Mereu avea cativa prieteni pe langa el. „Aveam filme din alea, ca, bai, vin, imi pun arma in mana, dupa care spun ca-i arma mea. Eram terorizat. Ma chemau prietenii la strand si le ziceam ca nu merg, ca daca se intampla vreo nenorocire, moare vreunul si lumea zice ca l-am impins eu sau ceva.”

 

Pentru ca de fiecare data cand iesea din celula ii puneau catuse, Oros nu poarta ceasuri sau bratari decat la nunta. Le scoate in secunda in care pleaca de la eveniment.

 

Cand isi revenea putin, teroarea se strecura in el din nou. „Din 30 in 30 de zile, eram chemat in fata instantei. Trebuia sa stau drept, sa astept un verdict. Degeaba fusesem achitat de instanta anterioara, oricand un judecator putea sa spuna ca sunt periculos si ajungeam din nou in arest.“

 

„Uite, poate ajungeam pilot de curse cu masini“, imi spune la volanul BMW-ul seria 3, cu motor de 350 de cai putere. Ii plac masinile de curse si motoarele pentru enduro. Are si o dubita cu care transporta tot felul de pachete de la romanii plecati la munca prin Europa.

 

„Eu in viata mea nu voi putea avea incredere in institutia asta a statului“, spune. „Bun, a fost o greseala, am inteles, dar totusi sunt un om, nu o haina pe care ai uitat-o la spalat si nu conteaza daca o speli acum sau peste un an.”

 

Oamenii inca mai cred ca el e asasinul. I se intampla sa stea la o cafea si sa auda „uite, ala e Iepu’, criminalul” la masa vecina. Printre taximetristi, se zvoneste ca avea legaturi cu lumea interlopa.

 

Rareori da search pe Google dupa numele lui. De obicei, se duce in josul articolelor, la comentarii. Unii empatizeaza cu el, altii inca ii ureaza sa putrezeasca in puscarie. Se intreaba de ce vrea despagubiri: „Acum toti fraierii vor bani de la stat?“

 

Cand s-au mutat parintii lui la tara, s-a bucurat. Macar pe ei sa nu-i mai recunoasca nimeni.

 

 

 

***

Articolul face parte din proiectul „Procesele Deschise ale Opresiunii” initiat de regizoarea Ioana Paun, care urmareste identificarea cazurilor de opresiune sistemica din zilele noastre, momente cruciale in care drepturile si demnitatile omului au fost incalcate sistemic, complice si cu reparatii morale minime sau inexistente.

 

Proiectul completeaza prin instrumente artistice, jurnalistice si civice eforturile de reparatie morala a supravietuitorilor represiunii politice, culturale si umane din perioada 1945-1989 si de maturizare afectiv-politica a societatii romanesti cu privire la trecutul sau violent.

 

Din proiect face parte si spectacolul CALUL ALB de Ioana Paun, cu Ilinca Manolache, aflat in turneu national in perioada octombrie-noiembrie 2017 in Bucuresti, Iasi, Craiova, Cluj-Napoca, Piatra Neamt si Sfantu Gheorghe. 

Comentarii

Comenteaza

The content of this field is kept private and will not be shown publicly.