Regulile „Jocului”

Generatia „treizeci minus”: Cine mai face primul pas?

de Oana Dan | Foto: flickr/Solokom 02-02-2012

Intr-o lume in care femeile castiga tot mai multe dintre spatiile controlate odata doar de barbati, se produce si efectul invers. Ultimii au devenit mai nesiguri, in timp ce primele isi asuma roluri pana nu demult aflate in apanajul exclusiv al barbatilor. Intre cele doua sexe se schimba, insa, pana si regulile referitoare la cine face primul pas.

  • Statistic, desi barbatii raman sexul care domina clasamentele demografice, procentele stranse in dreptul femeilor la capitolele independenta financiara si influenta sociala sunt tot mai mari. Generatia "30 minus", cea crescuta in nebunia tranzitiei, cea sedusa de sfidarea tuturor modelelor sociale, cea infricosata uneori si de propria umbra a schimbat regula fundamentala a "Jocului". Cine mai face primul pas cand toata lumea refuza sa-l faca?

 

In microuniversul protestelor izbucnite la jumatatea lunii ianuarie in Piata Universitatii din Bucuresti se intampla de toate. De la furie la dragoste, de la nemultumire la barfe, viata se deschide si se inchide ca un evantai colorat, potrivindu-si bataile scurte cu mana deseori nevazuta a destinului. In acest spatiu al revoltei, devenit punct de socializare si de reunire a celor cu nemultumiri similare, ne-am intalnit trei fete, doua de 27 de ani, una de 28 de ani. Adica Oana, Roxana si iarasi Oana.

In fiecare seara, dupa proteste, am mers la bere unde am vorbit, ca orice trei fete singure din lumea asta, despre barbati. Si am ajuns la doua concluzii unanime: barbatii nu mai fac primul pas, motiv pentru care va trebui sa protestam si noi sub lozinca „afara, afara, cu barbatii din tara!” Reactiile barbatilor la prima concluzie urmeaza mai jos. La cea de-a doua au avut o replica niste colegi de protest, care ne-au amenintat ca isi fac si ei pancarta cu sloganul „sindicat pentru barbati”. Si da, Traian Basescu, randurile care urmeaza sunt si pentru tine, barbatul de stat care emana forta si virilitate, dar pastoreste o tara in care nu te mai poti baza nici macar pe regulile bune si vechi ale flirtului.

Sub 25 de ani, descalificat

Intr-o sambata seara, dupa ce frigul fugarise si ultimii protestatari din Piata Universitatii, am continuat dezbaterea la o bere. Cand se strang cinci femei si doi barbati, desigur, politica – pe care ne ferim sa o catalogam aici pentru a nu vexa cititorii – pleaca acasa, la brat cu Presedintele si Premierul. Raman, deci, barbatii normali, carora li se mai face uneori frica si de propria umbra. Primul, 30 de ani, rapid eliminat din ecuatia discutiei, s-a scuzat spunand ca are prietena, desi flirta cu pofta cu fiecare doamna prezenta. Intr-un final a plecat. Il astepta prietena cu masa. Al doilea venea pe alta turnanta: traise 34 de ani – sau, ma rog, jumatate dintre ei – in concupiscenta. Descrierea ii apartine. Acum, la 35 impliniti, isi gasise dragostea vietii intr-o tara unde e mereu frig. Si ii oferise, la pachet cu un buchet de flori, angajamentul lui in ceea ce parea o relatie serioasa.

Deci, imaginati-va scena: cinci fete singure discutand despre barbati. Erau necesare intariri serioase, iar ele au venit sub forma unei gasti de tineri aflati sub 25 de ani. Un amestesc de jurnalisti independenti, fosti studenti, hipsteri derutati, designeri si altele. Concluzia discutiei cu ei a fost unilateral feminina: ai sub 25 de ani, nu te califici. Adica mai ai de crescut, de trait, de invatat. Concluzie ce a starnit proteste violente din partea tinerilor. Ne-au acuzat ca avem prejudecati legate de varsta. Am pledat, instant vinovate. Toate cinci. Apoi ne-am aliniat soldateii, printre sticlele de bere si covrigeii cu pomodoro, si i-am intrebat cati fac primul pas cand le place de cineva. Raspunsul unanim masculin: niciunul.

Rasete, chicoteli, tachinari, hohote, toate cu urechile ciulite la explicatiile unei generatii.  Pe scurt, baietii sub 25 de ani – fireste, sunt si exceptii – nu mai fac primul pas pentru ca e mai „cool” sa te agate ea. Pentru ca „they can’t take no for an answer”. Pentru ca le place flirtul si adora sa-si intinda nada, sa o ameteasca pe aleasa inimii, pana cand aceasta, luata de val, pica singura in plasa.

Barbatii vor sa conduca, dar n-apuca volanul

Si totusi, de ce nu mai fac barbatii primul pas? „Pentru ca aleg prea mult si pana culeg, orice fata cu spirit se plictiseste; pentru ca au prea multe optiuni, cel putin in Romania; pentru ca sunt nesiguri si usor de intimidat si pentru ca viseaza la o forta masculina ancestrala pe care de fapt nu o mai poseda si aici trebuie sa recunoastem ca poate nu e strict vina lor. Vor sa conduca, dar nu apuca volanul”. Asta crede Oana, in varsta de 27 de ani. Roxana sustine ca, de fapt, femeile ar fi cauza: sunt prea usor de prins. „Intrebarea e de ce fac femeile primul pas? Sunt asa multe care preiau initiativa ca nu mai au ei nevoie sa curteze o femeie. Nu mai cauta provocare, cand au o prada usoara la indemana. Nu intru in analiza pattern-urilor in schimbare din societate, dar e clar ca femeile castiga tot mai bine, au joburi din ce in ce mai bune si responsabilitati din ce in ce mai mari, iar barbatii sunt intimidati si nu se mai simt asa increzatori sa faca primul pas. Nu era suficient ca au inceput sa se dea cu lac de unghii, s-au efeminat pe toate planurile, sunt sensibili, se tem sa nu fie respinsi, cand astea sunt treburi de femeie”.

  • „Femeile din epoca moderna pot deseori sa fie intimidante prin modalitatile folosite ca sa-si etaleze siguranta de sine, independenta, disponibilitatea sexuala. Uneori vestimentatia adoptata pentru a evidentia atuurile sexuale ale femeilor poate fi perceputa ca agresiune, mai ales de catre barbatii care prefera jocul seductiei, misterul feminin sau vor ca ce-i "al lor" sa nu fie vazut si de altii. Modelul social al barbatului s-a schimbat de la acel barbat puternic fizic ce este in stare sa puna vanatul pe masa, la barbatul de succes care este in stare sa ofere familiei siguranta materiala si statut social. Acesta schimbare ar putea fi un motiv serios pentru care barbatii sa se simta intimidati, castrati sau chiar amenintati si sa prefere sa stea in expectativa. O alta situatie este aceea ca femeile sunt mai numeroase decat barbatii, adica ei au de unde alege si poate fi mai comod ’sa astept sa vina ea, decat s-o vanez eu’”, Catalina Constantin, psihoterapeut, clinica PsyMotion


Idolii femeilor

Exista o categorie aparte de barbati care merita, iata, si intertitlu: "idolii femeilor". Sunt cei care se cred prea interesanti ca sa se deranjeze sa faca primul pas, spune Roxana.  „Culmea ca astia sunt cel mai putin interesanti. Mai e si netul asta, o mana cereasca pentru ei, echivalentul <<idolului femeilor>>  pe Facebook fiind ala care crede ca te-a vrajit  cu un like”. Fiecare femeie s-a lovit, cel putin o data, de un astfel de exemplar. E usor de recunoscut, pentru ca respira prin toti porii fraza: uitati-va la mine, sunt superb! E armasarul dus la coafor si cosmetica, intolit dupa ultima moda, care se pricepe la asortat si personal branding mai bine decat o femeie. Iesind insa din acest tipar, barbatii din ziua de azi, majoritatea crescuti dupa moda si cu armele feminine, au un model matern in minte cand cauta o iubita. „Au ramas ca arma cu imaginea melancolicului neinteles, care are nevoie de o mana materna pe crestet. La inceput poate parea interesant, dar dupa vreo doi din astia te saturi sa nu-i intelegi, iar imaginea Adonisului ocrotitor, preferabila in cazul meu, prea putini o mai pot practica”, puncteaza Oana. 

De fapt, sustine psihoterapeutul Carmen Solnitaru, problema rezida nu in „figura materna”, ci in faptul ca unii baieti sunt „cocolositi” pana la 30 de ani, poate chiar si peste. „Din ce in ce mai multi tineri sunt singuri la parinti, adica nu sunt invatati sa imparta si primesc toata atentia si afectiunea de la mame. De aici si dificultatea lor in a-si asuma primul pas cu o femeie, mai ales ca reperul feminin din viata lor – mama – graviteaza in jurul baiatului, iar acesta din urma nu trebuie sa se deranjeze sa faca ceva.”

Roxana a mai observat o tendinta de flirt, pe care a numit-o tactica „iti dau o mie de semne, dar daca ma confrunti te fac nebuna". De fapt, e vorba de aceeasi problema cu asumarea responsabilitatii. Noroc cu Facebook-ul, conchid fetele, parca barbatii sunt mai curajosi cand nu se afla fata in fata cu „tintele”.

Primul pas, poate dupa 35 de ani

Fetelor, dar voi ati face primul pas? Oana l-ar face, poate, dupa 35 de ani.  „Acum nu, ma enerveaza numai ideea in sine. Oricum cred ca nu are niciun rost sa te chinuiesti sau sa-ti faci iluzii cu un tip care nu e in stare sa spuna ce vrea”. Roxana e ceva mai deschisa in fata posibilitatii. „Cred ca am si facut cateva jumatati :) Motivul e o combinatie intre „nu am de ales” si „ma obliga prietenele”. Cand imi place mai mult nu fac primul pas”. De ce? Zambeste. „I look stupid”.

  • „Intre lucrurile aduse de adoptarea de catre femei a rolurilor percepute clasic masculine, am observat ca rata divorturilor a crescut, varsta medie la care partenerii se casatoresc a crescut, din ce in ce mai multe femei sufera de surmenaj, din ce in ce mai multi copii au probleme de adaptare si succese scolare indoielnice, din ce in ce mai multi oameni care ar putea face parte dintr-un cuplu sunt singuri. Toate aceste lucruri se intampla pentru ca se incearca un lucru artificial, acela de a pune egal intre femei si barbati. Ei nu sunt egali, nici unul nu-i este superior celuilalt, sunt doar foarte diferiti. Decizia unei femei de a face lucruri de barbat ar fi de dorit sa fie insotita de o buna gandire: fie nu va putea face in acelasi timp si lucrurile specific feminine, fie le va face prost, fie le va face bine, dar cu mari sacrificii. Atata timp cat o persoana stie bine ce vrea sa faca (avantaje/dezavantaje, costuri/beneficii), este libera sa faca ce doreste daca si-a asumat riscurile. Cred ca deseori si femeile si barbatii nu prea stiu ce-i asteapta cand decid sa faca astfel de transferuri”, Catalina Constantin, psihoterapeut, clinica PsyMotion.


Pana sa le acordam si domnilor dreptul la opinie, o scurta aventura recenta din ciclul „asa nu” ar putea aseza lucrurile in context. Eram cu doua prietene intr-un club bucurestean. Ne insoteau cativa domni, amici. La un moment dat, in peisaj au aparut doi tipi, in jur de 30 de ani. Ne-au invaluit cu zambete de Hollywood in drumul catre bar. Au repetat figura cand au facut cale intoarsa. Apoi, s-au lipit de masa noastra. De fapt, n-aveau nimic de spus, radeau precum in zicerile populare, faceau glume proaste, se prelingeau, se unduiau. Erau gingasi. Ei bine, domnilor, fetelor nu le plac baietii care se insinueaza si nu isi asuma nici macar asta. Asta e verdictul dat de trei fete singure din generatia „30 minus”, cum ne-a etichetat un tanar de 23 de ani, afland ca avem peste 25.

Primul pas. Blocaj, lobotomie totala sau uzanta?

Pe o baza strict empirica, multi dintre barbatii sub 30 de ani nu mai fac primul pas cand le place o fata. Statistic, desi barbatii raman sexul care domina si conduce, procentele stranse in dreptul femeilor la capitolele independenta financiara si influenta sociala sunt tot mai mari. Deci, ce zic si, mai ales, ce fac domnii, mai ales ca statistic vorbind sunt 1,3 femei la un barbat in Romania. Raspunsurile de mai jos sunt redactate exact in forma in care au sosit, intocmai pentru ca redau spiritul unei generatii.

Mircea, 28 de ani
>„Eu sunt dintre cei care fac primul pas, pentru ca asa mi se pare normal. Nu am stat niciodata cu mainile in san sa astept sa ma invite o fata in oras, cred ca ar fi absurd si ridicol ca un baiat sa faca asta. In plus, imi place ca sunt de partea care trebuie sa ia initiativa si nu trebuie sa astepte sa se intample ceva. Insa, in ultima vreme, am observat ca s-au cam inversat comportamentele intre baieti si fete, adica fetele sunt mai indraznete si le place sa se joace cu mai multi baieti si sa ii domine. Iar unii baieti chiar accepta asta si ajung captivi sentimental, poate si sexual, intr-o relatie in care sunt dominati.”

Dorin, 29 de ani
>„Uzanta este sa faca domnul primul pas. E ok sa faci si tu pasi, numai ca sa fii pregatita si sa mai sperii pe cate unii neupdatati. O vreme indelungata femeile au tinut coada sus si barbatii respectivi au tot incercat, pe urma au esuat, s-au demoralizat si au devenit si ei timizi. Oricum nu mai sunt barbati de-aia ca altadata, e un trend general de efeminare a masculinului.”

Cosmin, 29 de ani
>„Da, fac primul pas. N-as putea sa zic de ce nu o fac si restul. Sunt baieti in jurul meu care asteapta sa simta ca e loc sa actioneze. Cred ca tine de o nesiguranta (dupa o relatie) si de faptul ca sunt tot mai multe fete care isi asuma rolul de dominatrix.”

Cosmin, 24 de ani
>„Intrebare de oracol. Haha, depinde ce intelegi prin primul pas, unde se opreste primul pas? Depinde unde am cunoscut-o, depinde cat de beat sunt :)) De obicei ele vin la mine, niciodata n-am stiut ce sa spun prima data. Ce spui prima data? Orice as zice e un cliseu penibil, sau asa suna, a replica dintr-un sitcom prost.”

Victor, 34 de ani
>„Cred ca un barbat dupa 30 de ani devine more confident (generally speaking), cei de sub 30 par ei asa, dezinvolti & zgubilitici dar sunt asa doar cu fete pe care le cunosc, colege de clasa, dar nu prea au cojones sa abordeze complete strangers. De fapt, tine si de o selectie naturala. De ex. la unele specii de capre de munte, femelele se suie cat mai sus, pe stanci, ca sa ramana doar cu masculul care poate sa urce pan-acolo, restul se autoexclud. De-asta femeile pluseaza & urca cat mai sus, ca barbatii sa devina si mai rezistenti, numai ca de multe ori obtin efectul invers & unii cedeaza & raman fara aer. Mie-mi place ca se ascute competitia. & femeile "coioase" sunt un challenge, o manusa care-asteapta sa fie ridicata.”

Vlad, 23 de ani
>„Nu fac primul pas. Sunt paranoic, relativizez lucrurile pana cand nu mai are sens nimic, nu mai pot nici sa citesc, ca nu mai fac legatura intre litere. Imi doresc sa agat eu gagici, dar n-am facut asta niciodata, retrogradez la intelectul unui copil de 5 ani. Cand as vrea sa agat o gagica intru intr-un fel de spirala a sensului, care coboara pana cand nimic nu mai are sens si sunt paralizat, nu mai pot sa fac nimic, lobotomie totala. Uite, eu am un proiect personal: vreau sa agat macar o data. Si stiu ca o sa ma decuplez de corp, dar vreau sa invat sa ma controlez ca si cum as fi o masina teleghidata. Iar daca-mi place de fata si-mi da si semnale e cel mai nasol pentru ca nu poate fi asa de simplu, tre' sa aiba o poveste. Creierul meu cere un sens mistic. Asa ca tre sa stric totul. Si apoi sa-l fac la loc anevoios si indelungat.”

In loc de epilog

Scurta scena moderna de flirt. Un el si o ea la Starbucks, intr-o seara, la ceea ce parea a fi prima intalnire. Distanta dintre ei, desi masa rotunda avea diametrul sub un metru, era la granita dintre personala si sociala. El, sobru, parea absent din conversatie. Era ras in cap si imbracat intr-un pulover gri sters. Ea, coafata, avea cel putin trei nuante de maro in par, cateva randuri de margele colorate si purta o bluza rosu strident. Pe scaun odihnea animalul care fusese taiat sa-i devina haina de blana. Fata vorbea despre pasiunea ei de-o viata: moda. Peste masa au zburat cuvintele acestea: „Stii, mie imi plac barbatii care poarta caciula gri si li se vede dunga de la chiloti. Si imi doresc ca dunga sa se asorteze cu fesul”.

Comentarii

tzucre: 08-02-2012

Un subiect foarte interesant.

Un subiect foarte interesant. Mi-a placut explicatia lui Vlad de 23 de ani. Cred ca pe langa timiditatea care poate bloca un baiat sa faca primul pas, la cei mai rasariti se poate adauga si oroarea de clisee. Mi s-a intamplat de multe ori sa renunt sa abordez o fata pur si simplu pentru ca in minte imi veneau numai replici-cliseu. Bineinteles frazele inspirate incolteau abia dupa ce fata devenise o amintire vizuala, insa vorba aia: dupa razboi multi viteji se-arata :).

adina: 21-02-2012

bun articol, oana! ma

bun articol, oana! ma incadrez in categoria "30 minus"

Vali < 30: 27-02-2012

Salutare Oana, Nu stiu exact

Salutare Oana,
Nu stiu exact de ce, dar citind articolul mi-a fugit gandul la Amza Pellea si modul lui de a expune o abordare la olteni :)
Primul pas e mereu riscant, poti sa te impiedici. Dar ca sa iti fie frica, trebuie mai intai sa cazi si sa intelegi ceva din asta.
Subiectul e amplu, concluziile sunt subiective, o sa mai curga multa pere peste el.

Stan maria: 21-03-2012

Zilele trecute cand am iesit

Zilele trecute cand am iesit cu prietenele mele la o cafea am avut aceasta discutie..despre cine face primul pas.Parerile au fost impartite..asa ca atunci cand am ajuns acasa am inceput sa caut pe net articole cu acesta tema si am gasit unul foarte interesant http://www.inteligenta-relationala.ro/articole/cine-face-primul-pas-. Sper sa va ajute si pe voi acest articol in gasirea raspunsului:)

Tip>30: 03-04-2013

Conditionarea sociala e mare

Conditionarea sociala e mare domn.Eu nici acum nu consider ca barbatul sa faca primul pas la toate mandrele cu fite in cap(hard to get).Mereu am fost pro pentru : baiatul vede fata, fata vede baiat zambesc, se saluta, se cunosc, se cupleaza.In ziua de astazi femeile stau la masa, merg pe strada (aparent) dezinteresate de orice barbat si de orice relatie (mandria).Eu consider ca nu numai ca barbatii au devenit mai pasivi, timizi dar si femeile au devenit mai reci,neprietenoase, inabordabile, pretentioase.Daca privim lucrurile mai obiectiv, poate observam vina ambelor parti.

je - 33: 03-01-2015

Eu sunt timid din nastere,

Eu sunt timid din nastere, dar dupa mult esec, sau mai bine zis dupa multe incercari si primit reactii urate din parte femeilor si dupa multa dezvoltare personala mi-am dat seama ca nu mai am chef sa agat. Am chef de cunoscut lume, legat prietenii chiar si cu femei dar agatatul in stil macho e pur si simplu enervant pentre mine si nu practic. Nu dau doi bani de asteptarile societatii si a femeilor.

O femeie care face pe barbatii timizi ratati, si zic ca nu sunt aia barbati... sunt niste femei cu care n-as vrea sa fiu, dupa reactie imi dau seama cum sunt ele.

Mihai: 11-09-2015

Din pacate prejudecatile si

Din pacate prejudecatile si parte educatia de acasa strica totul.Fetele de mici sunt invatate sa fie pasive,sa astepte.De ce?Facand asta automat te expui ca un produs pe taraba cedand celui care liciteaza mai bine.E o regula general valabila: iti place/vrei ceva?Actioneaza,nu sta!Ca fetele nu fac primul pas pentru ca le e frica de esec.Si oare noua baietilor nu ne e?Ah da,noi trebuie sa suportam...ca suntem barbati.Cat despre mitul cu independenta...sa fim seriosi.EA...e o femeie puternica si independenta,are o situatie materiala foarte buna,are 35+,se imbraca provocator,nu are nevoie de barbati.Serios?Si atunci de ce-si etaleaza cu agresivitate sexualitatea?De ce asteapta sa fie curtata,cucerita,ceruta de nevasta...etc?Unde e independenta?

Comenteaza

The content of this field is kept private and will not be shown publicly.