"Gasesti tu o solutie!"

Cum salvezi un serviciu public facut de mantuiala

de Diana Oncioiu | Foto: ASproAS 16-03-2016

Serviciile de asistenta sociala presupun mult mai mult decat acordarea unui simplu ajutor financiar. Inseamna programe de interventie, de suport si de reintegrare. Pentru toate e nevoie de bani, dar mai ales de practici integrate si strategii coerente. O asociatie se lupta sa schimbe felul in care e gandit sistemul romanesc.

Opt persoane se aseaza rand pe rand pe scaunele aranjate in cerc. Timp de 90 de minute vor discuta despre interventia asistentului social in situatii de violenta domestica, dar si despre rolul evaluarii si feedback-ului in procesul de adaptare a serviciilor. Discutia este moderata de Teodora Petre, asistent social si membru al asociatiei ASproAS.


In cerc sunt asistenti sociali din mediul public veniti din judetele Ialomita, Calarasi si Dolj. Teodora nu se pierde in discutii lungi si fara sens. Dupa o scurta introducere ii intreaba direct pe colegii participanti: Voi cum faceti evaluarea victimei? Ce intrumente folositi pentru a evalua riscul situatiei in care victima se afla?


Prost platiti si adesea nepregatiti, cei care lucreaza in serviciile de asistenta ale statului roman se confrunta cu o lipsa acuta de instrumente de evaluare, interventie si suport. Practici integrate nu exista, ghiduri nici atat. Problemele beneficiarilor serviciilor de asistenta se rezolva de prea putine ori doar cu bani. In multe situatii e nevoie de suport specializat – si-n multe el e oferit de mantuiala.

 

Teodora are o voce calda, dar hotarata. Cand incepe sa vorbeasca e atat de sigura pe ea si pe ce spune incat iti e imposibil sa nu o asculti fascinat. Are doar 25 de ani si spune ca a stiut de mica ca vrea sa lucreze cu oameni aflati in situatii defavorabile. Nu stia daca va fi psiholog sau asistent social.

 

“Mica fiind aveam impresia ca la psiholog merg oamenii cu bani, in timp ce la asistentul social apeleaza o categorie mai larga de persoane. Asa ca am ales sa fiu asistent social”, spune Teodora. A venit din Ploiesti la Bucuresti pentru a studia la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala. La inceput, cu un gand clar: acela de a se intoarce in provincie, in comunitatile mici. Acolo stia ca e nevoie de ajutor. Momentan e in Bucuresti inca, dar proiectele in care e implicata vizeaza si comunitatile mici.

 

Teodora nu a lucrat la stat. A lucrat in schimb in mai multe ONG-uri. Odata, o sefa a trimis-o sa lucreze cu victime ale violentei domestice fara sa ii dea nicio directie sau vreun plan de lucru. O metoda de lucru practic exista: “Te descurci tu!”, “Vezi tu cum faci!”, “Gasesti tu o solutie!”. A refuzat sa o faca pentru ca la acea vreme nu credea ca e pregatita.

 

Sa nu fii pregatit, sa nu stii exact ce trebuie sa faci atunci cand lucrezi cu o victima a violentei domestice e un lucru periculos, sustine Teodora. De mai bine de un an e implicata intr-un proiect pe tema violentei domestice. Intre timp a inceput sa lucreze si cu victime. Nu vrea ca la vreo conferinta cineva sa o intrebe daca a lucrat vreodata cu o victima si ea sa raspunda nu.

 

743 Credit: ASproAS

 

Intr-o sala mare de evenimente din Sectorul 5 al Capitalei 60 de oameni discuta impartiti in cinci grupe despre munca, provocarile si alternativele asistentului social in diverse situatii: interventia in cazul violentei domestice, supervizarea asistentului social, interventia asistentului social in caz de doliu sau cazuri cu victime multiple; interventia asistentului social pentru protectia copilului trecut prin trauma si interventia asistentului social in spitale.

 

E 15 martie, Ziua Internationala a Asistentei Sociale, pe care cei de la ASproAS nu au vrut sa o lase sa treaca neobservata. ASproAS este o asociatie infiintata in 2013 de catre asistenti sociali care si-au dorit sa vada calitate in serviciile sociale. Reteta aplicata pare simpla: cursuri de pregatire profesionala pentru cei din domeniu, formare de servicii inovative, suport pentru asistenti si supervizare.

 

Din 2014 ASproAS a devenit membra a Federatiei Internationale a Asistentilor Sociali. In timp ce in Romania ziua de 15 martie a adus laolalta 60 de asistenti sociali, la Viena Federatia a adus laolalta reprezentanti din 23 de tari care s-au adunat sa serbeze ziua asistentului social discutand despre situatia refugiatilor. Cele 23 de tari nu au fost alese la intamplare; sunt tari din care refugiatii pleaca, tari prin care trec si tari in care ei vor sa ajunga.

 

741 Credit: ASproAS

 

Herbert Paulischin (foto, centru) aduce la conferinta din Romania putin din experienta austriaca. Herbert lucreaza in domeniul asistentei sociale de 35 de ani, este cel care a pus bazele primului centru dedicat protectiei copilului in Austria. In Romania e membru executiv al ASproAS. “Asistentii sociali nu pot opri ploaia”,  spune Herbert in timp ce deschide o umbrela albastra. “Dar ne pot proteja sa nu ne udam”, incheie el.

 

Nicoleta Niculescu si Mihaela Dumitru au venit de la Calarasi. Sunt asistente sociale la Centrul Maternal din cadrul directiei locale de specialitate (DGASPC). Se izbesc destul de des de situatii ce implica violenta domestica. “Imi pare rau ca de multe ori nu putem face mai multe pentru victima. Ma frustreaza asta foarte tare”, recunoaste Nicoleta.

 

In mod normal Centrul Maternal nu ar trebui sa se ocupe de cazurile de violenta domestica. O face insa pentru ca nu exista un alt organism local care sa preia astfel de cazuri. Nicoleta si Mihaela recunosc ca de multe ori sunt depasite de situatie si simt ca nu au cunostintele necesare sa gestioneze astfel de cazuri.

 

Intrebarea Teodorei despre evaluare nu este intamplatoare. Asistentii sociali din Romania, confruntati cu diverse cazuri de violenta domestica, nu au niste intrumente clare de evaluare pe baza carora sa dezvolte apoi un program de consiliere adaptat la nevoile fiecarei victime.

 

Unde poate duce lipsa unor programe de consiliere adaptate la nevoile victimelor? In ultima instanta, chiar la transformarea celor abuzati in agresori. Dela0.ro a dedicat fenomenului un consistent dosar de presa - Mostenire de la tata

 

Printr-un parteneriat cu alte tari precum Italia, Anglia si Ungaria cei de la ASproAS isi propun sa finalizeze pana la sfarsitul verii un fel de bune practici/ghiduri pentru ca asistentii sociali sa stie exact ce au de facut intr-un caz de violenta domestica.

 

Unul dintre instrumentele experimentate este un chestionar de 20 de intrebari prin care victima trece impreuna cu asistentul social. Intrebarile sunt simple:

 

  • Cat de sigura va simtiti pe strada?
 
  • Aveti actele puse intr-un loc sigur?
 
  • Ce stiti despre ordinul de protectie?

 

Alte intrebari au rolul de a afla daca victima are vreo retea de sprijin – o ruda, o prietena, oricine de incredere. Un al doilea chestionar e completat de victima singura. Intrebarile sunt mult mai putine iar ele sunt adaptate abuzului la care a fost supusa victima.

 

742 Credit: ASproAS

 

Cele doua instrumente nu ii ajuta doar pe asistentii sociali, care astfel pot afla concret ce fel de plan de consiliere trebuie sa dezvolte. Ele ajuta si victima, o implica in primul rand in procesul derulat si o ajuta inclusiv pe ea sa isi dea seama de situatia in care se afla.

 

Au fost situatii, isi aminteste Teodora, in care o victima a abuzului fizic pusa in fata celui de al doilea chestionar, la intrebarea “V-a palmuit?” a raspuns “Nu”, in timp ce la intrebarea “V-a batut?” a raspuns “Da”.

 

Nicoleta si Mihaela asculta atente tot ce spune Teodora. Si vor sa afle si mai multe. Nu este prima oara cand vin la cursurile organizate de ASproAS. Simt in munca lor de zi cu zi lipsa unui serviciu de asistenta sociala specializat pe violenta domestica. Pe hartie il avem. In practica mai putin.

 

In judetul Prahova, de pilda, victimele violentei domestice nu aveau in 2015 un centru de adapost, nu beneficiau de consiliere psihologica sau juridica.

 

Legea 25/2012 obliga autoritatile administratiei publice sa infiinteze unitati de prevenire si combatere a violentei domestice, dar judetul Braila - un alt exemplu - a deschis primul adapost pentru victimele violentei domestice la inceputul anului 2016. Adica la patru ani distanta de la intrarea legii in vigoare.

 

Teodora nu crede doar ca multi dintre asistentii de la stat nu sunt pregatiti pentru cazurile de violenta domestica, ci si ca sunt blocati in paradigma “Nu avem bani!” sau “Nu se poate!”. “Nu e nevoie de bani! E nevoie de o hartie si un pix si de putina creativitate!”, le spune convinsa Teodora colegilor ei. “Nu stiti cat de multe puteti face de fapt!”, ii incurajaza ea.

 

De fiecare data cand discutia se duce catre lipsuri Teodora intervine si incepe sa vorbeasca despre alternative. Dupa 90 de minute Nicoleta si Mihaela pleaca cu promisiunea Teodorei ca ASproAS va trimite la DGASPC Calarasi o cerere pentru organizarea de cursuri pentru asistentii sociali din directie.

 

“Sa ne trimiteti! E nevoie de cursuri de perfectionare!”, striga Nicoleta cu putere, sa fie sigura ca Teodora a auzit-o.

Comentarii

Comenteaza

The content of this field is kept private and will not be shown publicly.