In Budila, la capatul tuturor posibilitatilor

de Iulian Andrei | Foto: Daniel Vrabioiu 08-09-2014

01 Viata | FOTO: Daniel Vrabioiu

Reporterul Iulian Andrei si fotograful Daniel Vrabioiu au tot mers in ultimele luni la Budila, un sat din judetul Brasov, pentru a documenta un serial editorial - Filantropica - despre copii lipsiti de sanse si donatori care mai fac binele posibil. Au gasit acolo cateva din cauzele subdezvoltarii Romaniei, dar si imagini adevarate despre supravietuire.

Daca se intampla sa nu fie niciun om intr-o fotografie din Budila ramai cu casele derapanate, care stau intotdeauna sa cada, si nu cad, cu animalele ratacite, cu gainile si cocosii, cu orataniile care nu stii niciodata ale cui sunt, si, mai ales, cu norii. In zare, dincolo de catunul romilor, “la romani”, casele se intampla sa fie acoperite chiar si de tabla noua.

02 Acasa | FOTO: Daniel Vrabioiu

In ceea ce priveste cromatica locuintelor, romii din Budila prefera verdele, albastrul si, uneori, o culoare nedeslusita, la granita dintre cele doua, o culoare cum e, cateodata, marea la apus. Intrucat ploua des, acoperisurile suporta, destul de des, revizuiri si adaugiri. Ai spune ca aici nu pot trai, iubi, impartasi emotii oameni, oameni cu sufletul curat. Dar ai gresi spunand asa.

03 Detaliile | FOTO: Daniel Vrabioiu

Lentila indiscreta a aparatului de fotografiat este atrasa dintotdeauna, precum se stie, de detalii. Casele romilor din catun sunt facute din lemn. Uneori, timpul e nemilos si acest adevar iese, crunt, la lumina. Sub albastru si sub verde, sub culoarea nedeslusita, cum e cateodata marea la apus, se gasesc lemne – lemne banale care asezate unul peste celalalt compun cuvantul cel mai frumos cuvant din limba romana – cuvantul “acasa”.

04 Intalnirea | FOTO: Daniel Vrabioiu

Acolo unde oamenii sunt foarte saraci se intampla intalniri nu de putine ori magice. Bunaoara, se pot intalni o lama de ras si un lighean mov, pastrand inca urmele ude ale utilizarii ce i s-a dat. Exista locuri pe lumea aceasta unde oamenii sunt atat de saraci incat isi ascut lamele de ras pentru o folosire mai indelungata. Exista locuri pe lumea aceasta unde se traieste din ascutitul lamelor de ras.

05 Ariciul si mama lui | FOTO: Daniel Vrabioiu

Baiatul cu cizme, iegari, fes si privirea decisa este surdomut. Este poreclit “Ariciul”. Mama sa sufera de boala Charcot-Marie-Tooth, foarte intalnita in Budila, Brasov. De la varste prescolare, cei afectati de acesata maladie ereditara nu mai pot merge. Asa ca mama Ariciului nu merge, sta in caruciorul ei cu rotile, in pragul casei si se uita visatoare la lumea de afara. Mama Ariciului a nascut – lucru rar, exceptional – in Budila doar doi copii.

06 Sebastian | FOTO: Daniel Vrabioiu

Sebastian Ardelean se lasa vrajit de magia aparatului de fotografiat. El nu o sa aiba, daca nimic nu se schimba magic in viata sa, niciodata un aparat de fotografiat. El nu si-a facut niciodata un selfie. El nu isi va face niciodata un selfie. Sebastian merge si nu prea merge la scoala. In vara, cand OvidiuRo a tinut ateliere la Budila, s-a remarcat din prima zi prin sclipirile inteligentei sale, apoi a preferat sa se duca la scaldat.

07 Loredana-Ramona | FOTO: Daniel Vrabioiu

La inceput s-a tinut scai dupa noi pe ulitele din Budila insistand ca trebuie sa fim de la scoala si sa nu cumva sa nu o inscriem in programul “A doua sansa”. Loredana-Ramona este una dintre surorile lui Sebastian. Are doisprezece ani si cea mai mare dorinta a ei este sa reia scoala. La treisprezece ani, sora ei mai mare s-a casatorit si a plecat definitiv de acasa.

08 Copilul si Leslie | FOTO: Daniel Vrabioiu

La recensamnatul celor de gradinita din Budila, Leslie Hawke le-a aratat copiilor planse pe care erau desenate animale pe care nepoata ei cea mica, la gradinita si ea, le cunoaste demult. Copiii din Budila fie cunosteau animalele din realitate – porc!, vaca! – fie, pentru ca nimeni nu s-a ocupat sa le spuna ce este in jurul lor, toate acestea n-aveau nicio insemnatate pentru ei. La fel statea treaba si cu altele - culorile, de exemplu.

09 Umbrela | FOTO: Daniel Vrabioiu

La despartirea de voluntarii care au realizat recensamantul pentru programul “Fiecare copil in gradinita”, de angajatii OvidiuRo, de fotografi, de ziaristi, unii dintre copiii din Budila au ramas cu ceva concret – umbrelele noastre. Erau bune – ploua torential in ziua aceea.

Comentarii

Comenteaza

The content of this field is kept private and will not be shown publicly.